Golanca Mea B~36~LUA

[taticul]

@Pacco: Ideea ta este de foarte bun simț, însă în Țara Românească astfel de gesturi de bună creștere îmi par aproape imposibile.

[taticul]

Gata !!! LUA a revenit acăsică, vie și nevătămată așa cum o așteptam toți membrii familiei cu nerăbdare.
Băieții de la Activ Car's Service au făcut o treabă excelentă după părerea mea, rapid și bine și le mulțumesc MAXIM pe această cale. Bineînțeles, SDP-ul are partea lui de mulțumiri, pe care le repet aici !!!
Săptămâna viitoare pe LUA o așteaptă un polish care să o aducă iar în fața ochilor cetitorilor 'muoasă cum îi șade ei bine.

[B-53-SDP]

Ma bucur ca ai rezolvat-o. Sper ca a iesit bine si esti multumit. Din ce vad in poze a iesit bine.

Bine ca ai rezolvat-o.

[jelly]

Bine ca ai rezolvat si LUA este iar frumoasa ca inainte! Multi km fara probleme @taticule!

[taticul]

@jelly: Mulţumesc mult pentru urări! Aşa să fie!

[guestx]

OAU!
Mai sunt si asemenea topicuri.
Am dat intamplator sa vad ce scrie in ultima postare si am ajuns sa citesc totul de la inceput. Foarte frumos si ma bucur ca aceasta masina a ajuns pe mainile unui om care va avea grija de ea cel putin cat a avut si vechiul proprietar.
Jos palaria pentru amandoi.


Sa o stapanesti (stapaniti) sanatos (sanatosi) si sa te bucuri de ea multi km. fara probleme.

[Pacco]

Sa ne dai numai vesti d-astea (adica bune). A iesit bine.

[taticul]

@mmkelemen: Așa este, mare parte din "vina" bunelor maniere în care a fost întreținută și modificată LUA o are @dada (omagii pe această cale!) iar eu țin morțiș să o mențin în bună stare și să o upgradez când pot pentru că ... e mașinuța mea dragă!
Mulțumesc pe această cale pentru aprecierile deosebite pe care le-ai așternut aici ca și pentru vizită!

@Pacco: Thank you very much, așa să fie!

[guestx]

Oricand imi face placere sa citesc asemenea randuri care vin de la un om care-si iubeste si respecta masina asa cum o faci tu.
Voi urmarii cu mult interes acest topic.
Bafta in continuare!

[taticul]

Seară bună și bine v-am găsit stimați colegi Loganiști,

După o pauză destul de semnificativă (din nou ) “tăticul” revine printre pasionații de Logan cu câteva vești noi și bune legate de LUA: pentru unde a mai fost, cam cât a mai consumat, cum se mai înfige… etc.
Iată că, nu mai devreme de azi dimineață pe când mă întorceam obosit și îngândurat de pe tura de noapte, la vreo 500 de metri de casă prietena mea cu 4 roți și un claxon puternic a considerat de cuviință să împlinească o nouă vârstă: 60.000 de km !!!

Vai! Și să mă vedeți dragi colegi cum nu știam de unde să scot mai repede telefonul să imortalizez momentul, mai ales că îmi aduceam aminte cum s-au petrecut “ostilitățile” atunci când a împlinit 50.000:
Eu – Scoate telefonul stimată Doamnă și dă-i drumul la foto-shooting!
Ea (Milady) – Stai dragule, că ai viteză prea mare, tremură LUA și-mi tremură mie mâna a nefăcută!
Eu – Suntem pe A2 my dear, cum naiba să merg mai încet? Nu sunt carnivor la nivelul cantității semnificative de fleici pe care le voi găsi în frigider la întoarcere…
Milady – Ia, parcă-parcă se-nfiripă o poză… Damn it! N-a ieșit… Aha, parcă asta!
Eu – Dă-mi mie telefonul dear, că io-s fotograful „famigliei”. Și eu tot lată am făcut-o…

Uite-așa, pozele au ieșit tremurate, subsemnatul s-a cam “pissed off” pentru că era o vârstă, hmmm… să-i spunem rotundă a don’șoarei LUA și parcă aș fi dorit să o imortalizez profi. Nu a fost să fie iar acum i-am făcut vreo 6 foto până a ieșit acceptabil.

La cifrele mai sus menționate au contribuit cu brio mici excursii întreprinse pe sfârșitul lui august și prima decadă a lui septembrie. Prima dintre acestea a fost cam așa: București – Pitești – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Orșova – Eșelnița – Porțile de Fier I – Golubac – Pozarevac – Belgrad – Nis – Sofia – Ruse – București. În total au fost aproximativ 1.800 kilometri, având în vedere că ne-am învârtit și sucit prin zona Cazanelor Dunărene (pe care o recomand tuturor celor care nu au văzut-o încă deoarece este de mare angajament) până la Dubova și înapoi, cu Mraconia, Chipul lui Decebal, apoi trecerea frontierei pentru a zări malul românesc de la prietenii sârbi, plimbare prelungită prin Belgrad și iaca așa s-au mai adunat ceva km în plus. Mașina a consumat excelent: medie de 5.9-6.0 l/100, dar nici eu nu m-am dat la dânsa, mergâng constant, fără depășiri nebunești sau frâne abominabile.

Și aici, la partea sârbească, am și o știre gen info-trafic: nu umblați cu proiectoarele prin Serbia că-i jale! La ieșirea dintr-un tunel un pic mai lung am uitat proiectoarele pe “on”, iar peste 5-6 km, în localitatea dunăreană Donji Milanovac … hop, srpski policija! Treci pe dreapta, dă actele curcanului sârb care vorbea română, ăsta cică să mă dau jos și-mi arată: “Vezi tu ceață pe cer?”; “Nu, păcatele mele”; iar el, imperial mă anunță că amenda pentru proiectoare pe timp necorespunzător destinației acestora este de 60 de euro sau 5.000 dinari sârbești. Aoleoooo! De unde să știu asta fratele meu dunărean??? Se duce el la mașină de „policija”, vorbește cu colegul (tactică fix importată de la ai noștri) și-mi comunică candid că-i “nedele”, adică duminică, băncile sunt închise iar ei nu au chitanță să-mi taie. ‘Mama ei de nedele’, îmi zisei în barbă, ăștia sunt la fel de șpăgari ca dâmbovițenii. Norocul a făcut să am 20 de euro prin portofel că alți bani lichizi – ioc, i-am întrebat dacă-i ok așa, și am “dat-o cumva” după cum zice și simpaticul Puya. Bineînțeles că n-am mai aprins proiectoarele ever, putea să fie bezna Iadului pe drum.

După show-ul de rigoare de pe drum și distracțiile ulterioare, obosiți fiind am ajuns acasă cam pe 5 septembrie și am hotărât să plecăm noi doi, părinții cei surmenați, a doua zi către marea bulgărească . Dar nu pe la all-inclusive sau mai știu eu ce alte stabilimente doldora de turiști ci în mica localitate Ravda, din apropierea istoricului și frumosului Nessebar.

Astfel, proaspăt sosiți, am refăcut bagajele și tuleo la drum: Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Razgrad – Shumen - Smyadovo – Ruen – Tankovo – Ravda, traseul având cam 330 km la dus, eu refuzând să merg pe autostradă prin Varna pe motiv că-i drumul mai lung. Între Shumen și Ravda nu mi-a plăcut defel drumul , mai ales că Ioana-GPS ne-a comunicat la un moment dat să o luăm la stânga și am ajuns prin bălării, drumul continuând cu vreo 40 de km de groapă-gaură-crevasă-șanț, însă LUA fiind extrem de binevoitoare și clement la adresa șoferului. La întoarcere am hotărât calea cea ocolită dar autostradală și am făcut așa: Ravda-Obzor-Varna-Shumen-Razgrad-Ruse-București, total 386 km până în fața casei. Consumul a fost un pic mai mare pentru că i-am dat un pic bice, astfel încât am ajuns pe la 6.3-6.4 l/100.

Sărbătorita de azi, pardon de ieri pentru că-i trecut de miezul nopții când scriu, s-a comportat ca o mașină abia ieșită din rodaj, a mers ca unsă, a primit scuzele referitoare la craterele prin care am introdus-o, a consumat zic eu bine pentru 1.6 și pot afirma că de-abia aștept să o iau din nou la un drum lung. Idem și restul famiglionului, cărora le place plimbărica cu LUA mai mult decât desenele televizate.
Deoarece finanțele s-au introdus în mini-excursii, nu s-au mai executat upgrade-uri, poate doar de menționat ar fi stropitoarele de Dokker sau Lodgy ce mi-o fi dat nenea ăla de la magazin și care umectează parbrizul la mare artă.

Să ne citim sănătoși, drumuri line și senine vă doresc!

[Nimeni]

Lucrezi in Aeroportul Otopeni ? Ca am mai vazut masina , ba prin parcare in fata la plecari , ba la Romprest in spate ... Sau ma insel?

[taticul]

Dap, așa este, m-ai prins!