Votat: DA
Eu:Inmormantari, boteze.
Nasii au platit la nunta mea.
Cumatrii au platiti la botezul juniorului.
Orice pomenire facuta de parinti pentru bunici trebuie recompensata, pentru servicii.
Ocazii sunt.
Va invit sa cititi un post mai vechi de-al meu de pe alt topic:
Eu:Inmormantari, boteze.
Nasii au platit la nunta mea.
Cumatrii au platiti la botezul juniorului.
Orice pomenire facuta de parinti pentru bunici trebuie recompensata, pentru servicii.
Ocazii sunt.
Va invit sa cititi un post mai vechi de-al meu de pe alt topic:
Înmormântare UE:
1. A crăpat Hans.
2. Constatăm asta.
3. Aducem şi un medic/scoatem certificat prin care constatăm asta şi pe hârtie.
4. Sunăm firma de servicii funerare. Comandăm una bucată sicriu.
5. Îl ducem pe Hans la capelă.
6. Anunţăm pe cei apropiaţi că a crăpat Hans. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunăm la capelă, schimbăm o vorbă despre Hans.
8. În cursul aceleiaşi zi, pompele funebre vin, îl ridică pe Hans şi îl îngroapă / încinerează / împăiază / criogenizează / ce-o fi, în funcţie de preferinţe.
9. Odată îngropat, Hans acolo rămâne. Dacă doresc, vizitatorii sunt bineveniţi cu o floricică sau fără.
Înmormântare românească:
1. A crăpat nea Gică.
2. Constatăm asta. Înainte de a suna medicul sau de a scoate certificat sunăm pe toţi care îl ştiu sau nu pe Gică şi anunţăm asta (dăm sms-uri de pe telefonul lui Gică ,la toata agenda lui si anuntam evenimentul,ca sa nu deranjeze pe noul proprietar al numarului,ori sa plângă, cu lacrimi perverse,că avea să-i dea 65 de lei de 4 ani,in functie de situatie...
3. Revenim cu certificatul şi ne facem loc prin marea de oameni care au venit să îl vadă pe Gică mort şi să bea gratis o ţuiculiţă. Între timp Gică e ţinut pe masă trei zile. Aşa mort, da.
4. Aducem 3 femei să îl spele şi 2 bărbaţi să îl bărbierească - ritual antecreştin, apropo.
5. Sunăm popa. Ne rugăm de popa să vină de parcă ar fi ceva nemaiîntâlnit şi nemaipomenit de nou în cariera lui şi ne împrumutăm de bani, că dacă nu e mulţumit ni-l lasă pe nea Gică pe masă şi se cară. De parcă nu tot din banii noştri ar fi plătit, paştele mă-si azi şi mâine de curvă cu patrafir.
6. Pe lângă oamenii care se foiesc prin casă, ne vor mai întâmpina pe drum încă pe atâţia, ca să nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregătim echipamentul lui nea Gică, compus majoritatea din elemente tot antecreştine. Bani pe ochi, colac în mână, prescură pe piept - sau invers? - costumul său cel mai bun care i-a rămas cam mic / mare şi nişte pantofi cu talpă de carton că e pielea scumpă şi, şi-aşa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schelă cu fructe agăţate în el (tot păgân e şi asta). Unul cu o cruce. Toţi cu lumânări. Alţii cu steaguri şi prosoape. Încă minim 2 cu sfeşnice. Nu uita coliva. Încă minim doi cu coroane. Încă vreo doi care să ducă „darurile” - obiecte de uz personal, bucăţi de material textil, batiste, mobilă, o găină vie uneori, care se trece peste groapă etc.
9. Fanfara. Ţigani mai mult sau mai puţin treji, care să chiorlăie din instrumentele lor cântece de mare factură spirituală, cum ar fi „Pe lângă Plopii fără soţ”, „Drumurile noastre toate”, „Treceau batalioane române Carpaţii”, „Dunărea albastră” (n-aveţi idee cum sună asta la TROMBON).
10. Bocitoare. între 3 şi 5 babe bete şi senile,unele soprane,altele altiste,in functie de cantitatea de alcool si tutun ingurgitate, care să îl călărească pe nea Gică şi să zbiere de parcă li se scot ovarele pe târtiţă. De multe ori nu au absolut nici o treabă cu răposatul şi îl vor boci pe un nume generic, de ex. „Vasile”,sau si mai bine,folosind fiecare ce nume îi vine la inspiraţia de moment...
11. Îi cinstim bine pe toţi, de la popă la ţigani, că doar n-au venit să îl îngroape pe unul, au venit să crape în ei şi să bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare răscruce - intersecţie - vom opri tămbălăul (ţigani, bocitoare, alămuri, zbierete, cerşetori, hoti din buzunare si posete,bomboane, claxoane) şi preotul va citi o extenie. Între extenii, cine ştie cântă din toţi plămânii „Sfinte Dumnezeule” în varianta funebră. Pentru că există şi varianta veselă. Care nu se cântă. Totuşi, având în vedere lipsa de voce a celor din cortegiu şi beţia generală, puteţi să cântaţi şi Macarena că nu se simte.
13. Ajungem la biserică. Ne dăm foc cu lumânări, umplem tot de ceară, urlăm TARE să ştie LUMEA că noi SUFERIM pentru că A MURIT GICĂ, BAAAAAAAA!!! În timpul slujbei, creăm confuzie şi război, aruncând cu bani şi bomboane către liota de cerşetori. Punem şi „vămile” pe jos, obicei - cum altfel? - antecreştin şi ăla. Potrivim vata în nas lui Gică, nu de alta dar de atâta jale şi lumânări şi tămâie a început să se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapă groapa, se urlă, se trece găina, se desface pomul, se împart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor săraci, practic tot între neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se împrumută), se bea, se stropeşte cu vin mormântul, se continuă slujba.
15. După cimitir. Se merge la casa lui Gică unde se bea, se bea, se bea, se mănâncă cel puţin 3 feluri de mâncare, se ia şi la pachet că doar e pomană, se vorbeşte despre politică, vreme, rapiţă, Geoană, alegeri, inflaţie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul ăsta, hemoroizi, nunţi, botezuri, Mutu, Steaua si Becali, femeia vecinului, orice numai de Gică nu.Ba stai, că se latră si despre ai lui câte ceva : bârfe. Că frati-su trăia cu o matuşă si i-a furat cazanu' de ţuică,amanta lemnele din spatele casei şi soru-sa macatu' din odaia de la drum,de la ţară si lanseta aia mare,croşetată de bunica lu' taică-su...
16. După ce l-ai îngropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc. totul culminând cu 7 ani când îl dezgropi pe Gică sau mă rog ce a rămas din el, îl stropeşti cu vin şi-l bagi la loc. Pe lângă asta mai ai şi vreo 400 de sărbători de pomenire a morţilor.
1. A crăpat Hans.
2. Constatăm asta.
3. Aducem şi un medic/scoatem certificat prin care constatăm asta şi pe hârtie.
4. Sunăm firma de servicii funerare. Comandăm una bucată sicriu.
5. Îl ducem pe Hans la capelă.
6. Anunţăm pe cei apropiaţi că a crăpat Hans. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunăm la capelă, schimbăm o vorbă despre Hans.
8. În cursul aceleiaşi zi, pompele funebre vin, îl ridică pe Hans şi îl îngroapă / încinerează / împăiază / criogenizează / ce-o fi, în funcţie de preferinţe.
9. Odată îngropat, Hans acolo rămâne. Dacă doresc, vizitatorii sunt bineveniţi cu o floricică sau fără.
Înmormântare românească:
1. A crăpat nea Gică.
2. Constatăm asta. Înainte de a suna medicul sau de a scoate certificat sunăm pe toţi care îl ştiu sau nu pe Gică şi anunţăm asta (dăm sms-uri de pe telefonul lui Gică ,la toata agenda lui si anuntam evenimentul,ca sa nu deranjeze pe noul proprietar al numarului,ori sa plângă, cu lacrimi perverse,că avea să-i dea 65 de lei de 4 ani,in functie de situatie...
3. Revenim cu certificatul şi ne facem loc prin marea de oameni care au venit să îl vadă pe Gică mort şi să bea gratis o ţuiculiţă. Între timp Gică e ţinut pe masă trei zile. Aşa mort, da.
4. Aducem 3 femei să îl spele şi 2 bărbaţi să îl bărbierească - ritual antecreştin, apropo.
5. Sunăm popa. Ne rugăm de popa să vină de parcă ar fi ceva nemaiîntâlnit şi nemaipomenit de nou în cariera lui şi ne împrumutăm de bani, că dacă nu e mulţumit ni-l lasă pe nea Gică pe masă şi se cară. De parcă nu tot din banii noştri ar fi plătit, paştele mă-si azi şi mâine de curvă cu patrafir.
6. Pe lângă oamenii care se foiesc prin casă, ne vor mai întâmpina pe drum încă pe atâţia, ca să nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregătim echipamentul lui nea Gică, compus majoritatea din elemente tot antecreştine. Bani pe ochi, colac în mână, prescură pe piept - sau invers? - costumul său cel mai bun care i-a rămas cam mic / mare şi nişte pantofi cu talpă de carton că e pielea scumpă şi, şi-aşa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schelă cu fructe agăţate în el (tot păgân e şi asta). Unul cu o cruce. Toţi cu lumânări. Alţii cu steaguri şi prosoape. Încă minim 2 cu sfeşnice. Nu uita coliva. Încă minim doi cu coroane. Încă vreo doi care să ducă „darurile” - obiecte de uz personal, bucăţi de material textil, batiste, mobilă, o găină vie uneori, care se trece peste groapă etc.
9. Fanfara. Ţigani mai mult sau mai puţin treji, care să chiorlăie din instrumentele lor cântece de mare factură spirituală, cum ar fi „Pe lângă Plopii fără soţ”, „Drumurile noastre toate”, „Treceau batalioane române Carpaţii”, „Dunărea albastră” (n-aveţi idee cum sună asta la TROMBON).
10. Bocitoare. între 3 şi 5 babe bete şi senile,unele soprane,altele altiste,in functie de cantitatea de alcool si tutun ingurgitate, care să îl călărească pe nea Gică şi să zbiere de parcă li se scot ovarele pe târtiţă. De multe ori nu au absolut nici o treabă cu răposatul şi îl vor boci pe un nume generic, de ex. „Vasile”,sau si mai bine,folosind fiecare ce nume îi vine la inspiraţia de moment...
11. Îi cinstim bine pe toţi, de la popă la ţigani, că doar n-au venit să îl îngroape pe unul, au venit să crape în ei şi să bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare răscruce - intersecţie - vom opri tămbălăul (ţigani, bocitoare, alămuri, zbierete, cerşetori, hoti din buzunare si posete,bomboane, claxoane) şi preotul va citi o extenie. Între extenii, cine ştie cântă din toţi plămânii „Sfinte Dumnezeule” în varianta funebră. Pentru că există şi varianta veselă. Care nu se cântă. Totuşi, având în vedere lipsa de voce a celor din cortegiu şi beţia generală, puteţi să cântaţi şi Macarena că nu se simte.
13. Ajungem la biserică. Ne dăm foc cu lumânări, umplem tot de ceară, urlăm TARE să ştie LUMEA că noi SUFERIM pentru că A MURIT GICĂ, BAAAAAAAA!!! În timpul slujbei, creăm confuzie şi război, aruncând cu bani şi bomboane către liota de cerşetori. Punem şi „vămile” pe jos, obicei - cum altfel? - antecreştin şi ăla. Potrivim vata în nas lui Gică, nu de alta dar de atâta jale şi lumânări şi tămâie a început să se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapă groapa, se urlă, se trece găina, se desface pomul, se împart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor săraci, practic tot între neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se împrumută), se bea, se stropeşte cu vin mormântul, se continuă slujba.
15. După cimitir. Se merge la casa lui Gică unde se bea, se bea, se bea, se mănâncă cel puţin 3 feluri de mâncare, se ia şi la pachet că doar e pomană, se vorbeşte despre politică, vreme, rapiţă, Geoană, alegeri, inflaţie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul ăsta, hemoroizi, nunţi, botezuri, Mutu, Steaua si Becali, femeia vecinului, orice numai de Gică nu.Ba stai, că se latră si despre ai lui câte ceva : bârfe. Că frati-su trăia cu o matuşă si i-a furat cazanu' de ţuică,amanta lemnele din spatele casei şi soru-sa macatu' din odaia de la drum,de la ţară si lanseta aia mare,croşetată de bunica lu' taică-su...
16. După ce l-ai îngropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc. totul culminând cu 7 ani când îl dezgropi pe Gică sau mă rog ce a rămas din el, îl stropeşti cu vin şi-l bagi la loc. Pe lângă asta mai ai şi vreo 400 de sărbători de pomenire a morţilor.
Daniel
Comment