Obisnuinta Naturii Umane Vs. Dumnezeu

[darksid3]

Asta nu este o scuza. Japonezii au fost bombardati si facuti una cu pamantul, uita-te la ei unde sunt acum. Nemtii, la fel, doua razboaie pierdute, orase intregi rase de pe harta, in 10 ani au reconstruit totul si acum sunt locomotiva Europei. Exemple sunt multe, altii au avut istorie cu mult mai grea decat noi si au putut, totusi.

[ion_R5]

Conducatorii sunt tot din randul nostru, X5-urile le cumparam de buna voie, ne trimitem copiii in vacante peste hotare, de buna voie. Cine nu-si permite, incepe sa blameze sistemul si uite asa incepe un cerc vicios.

Iar ai punctat foarte bine. Sunt multi care au X5 in garaj luat acum 4-5 ani in leasing si care acum nu mai au lichiditati sa-si continue treburile la firma.

Sursa de inspiratie pentru foarte multi este televizorul sau "smecherii" din cartier.

Eu spun ca avem nevoie de valori autentice. Din punctul asta de vedere, Occidentul este foarte stratificat social. Si acolo exista astfel fenomene, si acolo exista "neamprostism"... ei ii spun "prolet" insa este la o scara mult mai mica decat la noi. Acolo in general cine isi permite anumite extravagante are fie un statut social, fie e un shmenar - insa nu asa de multi ca la noi.

L.E. --- vad ca pana la urma te raportezi la popoare: nemtii, japonezii Popoarele inseamna ceva, chiar daca unii vor sa le transforme in populatii.

[darksid3]

Hai sa nu sarim calul. Raportarea la popoare, din prisma Creatiei, este o reducere drastica a unghiului prin care privim lucrurile, o materializare grosolana. Doar am dat niste exemple din istoria geopoliticii mult mai nefericite decat la noi.

[ion_R5]

Prin prisma popoarelor si a familiilor ne regasim identitatea.

Din punct de vedere a Creatorului si a creatiei, ar trebui sa inteleg ca nu suntem singura creatie. Nu suntem noi buricul universului, dar abordarea care exista astazi in privinta resurselor planetei arata cu sunt unii care decid pentru toti, ca si cum ar fi stapanii universului.

[darksid3]

Identitatea se regaseste in esenta individulala, ca sa nu discutam de indoctrinare.
Despre ce se intampla azi cu civilizatia, sunt tentat sa consider ca exista doar cauza si efect, asa ca ne incadram in parametri, chiar daca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu valorile noastre. Nimic nu tine la nesfarsit.

[ion_R5]

darksid3 "Identitatea se regaseste in esenta individulala, ca sa nu discutam de indoctrinare."

Iti dai seamna ce indoctrinati sunt nemtii si japonezii?
Eu consider ca: Genetic preluam de la familie si inaintasi niste caracteristici si mai preluam si educatia. Astea sunt caracteristice la nivel de popor. Nu avem gene nemtesti si nici japoneze si nu avem nici educatia lor.

darksid3 "Despre ce se intampla azi cu civilizatia, sunt tentat sa consider ca exista doar cauza si efect, asa ca ne incadram in parametri... "

Doar "cauza efect" este conceptul inventat de catre cei care manipuleaza foarte de sus populatia globului, si care doresc o uniformizare generala si transformarea oamenilor in indivizi.

Pentru ei omul nu are suflet si tot ei sunt cei care neaga existenta lui Dumnezeu.

[mr.K]

Individul are doar de ales intre diferite alternative. Pachete gata facute de societate.

Ion, tu ai ales credinta in Dumnezeu sau ai crescut cu ea?
Daca te nasteai intr-o familie de musulmani, il renegai pe Allah si treceai la crestinism, cand deveneai major?

[darksid3]

mr. k a exemplificat foarte bine la ce m-am referit. Orice popor are indoctrinarile sale si romanii au destule, daca e sa fim "chibitzari". Cat timp un individ nu e in stare sa-si depaseasca conditia, cu cat va crede ca e mai liber, mai presus de celalalt si mai superior, cu atat mai mult este mai sclav propriului program mental, injectat de stabiliment, unde stabilimentul este intreaga insiruire de concepte religioase, culturale, sociale, institutionale, etc. Societatea nu e altceva decat o secta globala, o turma fara capatai, un motor care functioneaza de la sine, etc.

[ion_R5]

Individul are doar de ales intre diferite alternative. Pachete gata facute de societate.

Ion, tu ai ales credinta in Dumnezeu sau ai crescut cu ea?
Daca te nasteai intr-o familie de musulmani, il renegai pe Allah si treceai la crestinism, cand deveneai major?

Abordarea ta este un pic rebela.

M-am nascut intr-o familie de crestini, iar ca mediu inconjurator intr-o societate cu dogma ateista - unde bisericile erau ascunse dupa blocuri, marginalizate. Cateva chiar demolate.

In "peisajul oficial" biserica si Dumnezeu nu existau - insa existau ca realitate, si mai existau si in sufletele unor oameni - dar nu ca o manifestare exprimata liber, la vedere.

Eu vad lucrurile mai asezat. Nu sa te nasti musulman si sa treci la Hristos, sau crestin si sa treci la musulmani - asa intr-o experienta rebelo-spirituala.

Am crescut stiind cate ceva despre crestinism - asa nestudiat, din vazute si auzite.

Au fost momente in viata cand am inteles ca in unele situatii cand mi-a mers foarte bine in viata - pe care eu le-am vazut ca pe realizari personale si noroc - au fost momente in care Dumnezeu m-a avut in paza. Au fost situatii in care am fost foarte invidiat de catre cei din jur... Am inteles lucrurile astea mult mai tarziu si am inteles ca cineva acolo sus ma iubeste - cum de altfel ne iubeste pe fiecare din noi.

Trebuie sa incercam sa ne pastram o anumita curatenie sufleteasca si o curatenie a cugetului - chiar o smerenie - ca sa intelegem unele momente mai bine sau mai rele prin care trecem in viata. De multe ori avem si incercari, in care trebuie sa nu deznadajduim.

Intr-o rugaciune se spune "Doamne, nu ma lasa pe mine ajutorului omenesc..." De multe ori ne punem nadejdea intr-un om, si poate chiar omul respectiv este cel care abia asteapta sa ne faca vant.

Cum spunea Darksid3 - dualismul este atotprezent - binele si raul ne insotesc pe parcursul vietii - si tine foarte mult de noi, ce cale alegem... sa facem binele, sa facem raul... De facut facem de toate si bune si rele. Trebuie sa avem insa constiinta sa stim ceea ce am facut bine si ce am facut rau.

Credinta in Dumnezeu iti vine din interior. Nu este ca o poezie care se invata. Insa a citi, a studia poate ajuta. Alteori te ajuta mai mult niste experiente de viata, fericite sau nefericite - sau niste experiente de viata unde poti fi capabil sa vezi doar albul, doar negrul, sa sa reusesti sa vezi si partea de alb si partea de negru. Daca insa le amesteci si cazi in "gri" s-ar putea sa nu mai intelegi nimic si sa n-ai nici o directie clara.

[darksid3]

Notiunea de Bine si Rau sunt niste puncte de vedere si pot deveni extrem de relative, in functie de perceptie. Intreaga viata e o chestiune de perceptie. Eu vad lucrurile asa: Esti o Creatie, ti se da "terenul si ustensilele", restul depinde de tine - cauza si efect. Nu trebuie sa stea nimeni dupa cineva, sa-l judece, fiecare isi trage ponoasele sau culege proprii lauri, realitatea si oamenii din jur fiind oglinda a ceea ce esti.

[mr.K]

Pai n-am tinut deloc sa fiu rebel. Eu m-am intrebat de multe ori, daca ma nasteam intr-o familie musulmana sau intr-una budhista, daca-l mai descopeam pe Dumnezeu. Nu stiu. De cele mai multe ori, nu noi alegem ci suntem alesi. Cel putin, la inceputuri.

[ion_R5]

citat Darksid3 "realitatea si oamenii din jur fiind oglinda a ceea ce esti."

De unde le scoti? Intr-o clasa de elevi, se gaseste unul care sa fie ciuca batailor sau a mistourilor. De ce? Fiindca e mai pricajit si nu se poate apara. Pricajitul e sursa agresivitatii din jur? El e sursa, iar cei din jur sunt oglinda lui? Nu cred in povestea asta.

Cand ti-o da unul cu un par in cap ca sa-ti fure portofelul, politia ar trebui sa-ti spuna: "Nu putem face nimic, fiindca hotul si derbedeul ala este oglinda matale"

[darksid3]

...nu ironiza ceva ce nu intelegi

[ion_R5]

Poti fi mai clar? Daca doresti sa explici mai clar cum stau lucrurile.

Pai n-am tinut deloc sa fiu rebel. Eu m-am intrebat de multe ori, daca ma nasteam intr-o familie musulmana sau intr-una budhista, daca-l mai descopeam pe Dumnezeu. Nu stiu. De cele mai multe ori, nu noi alegem ci suntem alesi. Cel putin, la inceputuri.

Eu plec de la premisa ca toti oamenii facem parte din creatie si ca Dumnezeu este in noi. Ne ramane sa ne cunoastem mai intai pe noi si mai apoi pe Dumnezeu.

Boala societatii de astazi este orientarea spre preocupari foarte exterioare: cum aratam, cum ne imbracam... aratam bine/rau... etc. Uitam sa ne intrebam cine suntem, de ce suntem, ce menire avem...

Eu nu as spune unui musulman ce are de facut. Este modul lui de a se raporta la Dumnezeu - in invatatura pe care a primit-o.

Preocuparea mea trebuie sa fie - sa fiu un bun crestin.

Hristos a spus - cine vrea sa imi urmeze mie, sa se lepede de sine, sa isi ia crucea si sa vina dupa mine.

Apostolii asta au facut dupa Cinzecime. N-au mai trait pentru ei ci pentru propovaduriea cuvantului lui Hristos.

Acuma nu putem trai toti precum apostolii, dar putem respecta si trai in credinta, chiar daca nu este totdeauna comod.

[darksid3]

Era vorba de un fel de a privi totul din "culise", adica la un nivel subcuantic. De la cauza finala pana la manifestare, orice lucru trece prin destule transformari, dar aici intram intr-o discutie abstracta asa ca ma opresc.