Obisnuinta Naturii Umane Vs. Dumnezeu

[vasile78]

Cum spunea parintele Teofil Paraian: "sa ne tinem legea"

De ce sa ne tinem legea? Nu am ales-o noi, ne-am nascut cu ea, daca nu-i buna sau daca nu-i cea mai buna? Asta e judecata pur popeasca pentru a nu pierde enoriasi si pupatori de oase garf recrutati cu japca inca de pe bancile scolii primare, as prefera ca al meu copil sa-si aleaga singur religia atunci cand va ajunge la maturitatea cognitiva.

[mr.K]

Cum sa nu te enervezi cand biserica cere 26.000 euro pentru o bucata de teren aflata pe traseul unui autobuz care duce elevii la scoala..altfel autobuzul nu mai trece pe acolo ( si nici nu are alt traseu)...

Mai rau, cei 26 de mii de euro erau pentru o bucata de teren de 100 si ceva de metri patrati din accesul din strada la Institutul de Oncologie Iasi. Adica ceva mai presus de orice afacere pamanteasca, nu poti dori sa ajungi la acel institut nici in vizita, macar.

Marilor reprezentanti ai BOR se pare ca nu le e frica de judecata lui Dumnezeu. Oare de ce? Poate cumva ca nu cred in Dumnezeu?

[Seba]

ba cred. isi zic in gand "Doamne iarta-ma si ajuta-ma" cand cer bani ambulantei sa treaca pe pamantul lor...

[D-FENS]

"(...)dar şi dracii cred... şi se înfioară! "

Iacov 2:19

[alessandro]

@ ion r5. In bisericile catolice ma simt in largul meu. Oamenii de acolo sunt de alta factura.

Credinta mea in Dumnezeu nu are nevoie de biserici sau icoane, dar daca tot ma duc undeva cand vreau sa ma rog...nu mai bine ma duc acolo unde ma simt mai aproape de Dumnezeu ? Coteaza unde ?

Sent from my GT-B5330 using Forum Runner

[ion_R5]

@ Alessandro - daca in biserica la catolici te simti intr-o stare mai apropiata de Dumnezeu, este bine sa mergi sa te rogi acolo. Este un pim pas. Mie la inceput mi s-a intamplat sa ma simt bine in biserca (ortodoxa) goala, dupa-amiaza dupa slujba. Dupa ceva timp, am ajuns sa simt acest lucru si la slujba. E ceva mai greu (ce putin asa am simtit eu) fiindca la slujba cand sunt mai multi oameni - sunt mai multi "factori perturbatori". Problema nu e neaparat la "factorii perturbatori", fiindca nu avem exercitiul rugaciunii si nu ne detasam de cotidian, de lumesc, nu reusim sa ne ducem cu mintea si cu inima in rugaciune --- gandurile ne zboara aiurea la tot ce-i imprejur.

Parerea mea este ca cu exercitiul rugaciunii ai ajunge sa te simti aproape de Dumnezeu si intr-o biserica ortodoxa, asa cum spui ca te simti la catolici.

De ce sa ne tinem legea? Nu am ales-o noi, ne-am nascut cu ea, daca nu-i buna sau daca nu-i cea mai buna? Asta e judecata pur popeasca pentru a nu pierde enoriasi si pupatori de oase garf recrutati cu japca inca de pe bancile scolii primare, as prefera ca al meu copil sa-si aleaga singur religia atunci cand va ajunge la maturitatea cognitiva.

Nu pot decat sa ma amuz cand citesc astfel de lozinci "intelectualisto-pasoptiste"... "as prefera ca al meu copil sa-si aleaga singur .... atunci cand va ajunge la maturitatea cognitiva

Copilul trebuie sa aiba libertatea sa-si aleaga singur... bla, bla, bla...

Inteleg ca parintii (bunicii, familia) au ajuns un fel de accesoriu inutil, daca nu chiar "nociv" pentru proprii copii... Dupa principul asta, sa lasam copii daca vor sa suga tzatza sau lapte praf din biberon, daca sa-si faca vaccin sau nu, daca sa mearga la gradinita/scoala/facultate - sau nu...

Oare parintii nu au rol primordial in cresterea, educarea si indrumarea copiilor? E simplu sa venim si sa punem totul sub semnul intrebarii. Sigur, unii parinti isi cresc copiii mai bine, altii mai rau - fiecare dupa cum poate.

Dar nu putem veni sa stergem cu buretele rolul parintilor, de educatori, de indrumatori. Cat va crede, ce va crede copilul cand va ajunge la maturitatea cognitiva - asta e responsabilitatea si decizia lui - si isi va trai viata dupa propriile decizii si norme. Parintii sunt un factor major in dezvoltarea copilului - viitorul om. Ca se doreste astazi ca rolul parintilor sa fie unul minimal - eventual un fel de "finantator" al dorintelor copilului, asta e altceva. Insa nu putem rezuma rolul parintilor la "satisfacerea poftelor" copilului.

Maturitatea sexuala este undeva in jurul varstei de 20 de ani, iar maturitatea intelectual-rationala si emotionala este undeva in jurul varstei de 30 de ani. (in general, conform studiilor si statisticilor) Parintii, chiar asa "invechiti si inutili" cum ii considera unii (datorita unei indoctrinari/manipulari fatise si foarte agresive) sunt un sprijin adevarat pentru proprii copii pentru o perioada foarte lunga din viata (aproape jumatate din viata)

Acolo unde dragostea parinteasca si sprijinul parintesc lipsesc total sau partial - vedem ce traume inseamna - a se vedea cazurile sociale: copiii proveniti din familii destramate, copiii care au crescut fara parinti. E usor sa bagatelizam normalitatea. Abia acolo unde lipseste (banala) normalitate - observam cate probleme apar.

[vasile78]

ion_R5, daca ar fi sa ne luam dupa Abecadarul crestinismului si anume Biblia, (care a ajuns un fel de lectura facultativa pentru credinciosi, mult mai putin luata in seama fata de scrierile "sfintilor" care aduc bani in biserica) Isus Hristos a fost botezat din proprie initiativa la varsta de 30 de ani... ori daca pui faptele si/sau scrierile vreunui izvorator de bani, mir sau tuica deasupra faptelui lui Isus, te incadrezi intr-o categorie de orice fel de oameni numai crestini nu. Un copil nevaccinat se poate imbolnavi si isi poate pierde viata sau unele facultati esentiale unei vieti normale, nebotezat copilul risca doar sa scape de o pneumonie determinata de apa de botez rece, pe care popa a refuzat sa o incalzeasca pentru ca parintii poate nu avut bani pentru taxa de incalzire a apei. Idealul popesc este ca (,) copiii sa fie indoctrinati de prunci, daca se poate fara transpiratia prea profunda a preotului si sa ajunga "crestini" practicanti si cotizanti cat mai repede, idealul crestin este ca mintea ajunsa la maturitate sa accepte constient si rational cultul si informatia oferita de acesta. Restul e cancan si manipulare domnule...

[Cezar]

Maturitatea sexuala este la 14 ani, baieti, 12-15 ani fetite.
"Maturitatea cognitiva" incepe la 17-18 ani (depinzand de multi factori) si isi atinge apogeul inainte de degenerarea neuro-senzitiva (adica pe la 60 ani).
Despre ce studii vorbesti? Pune cateva exemple, dar unele verosimile.

Legat de influenta parintilor: observ sa promovezi influenta parintilor pana in prima jumatate de viata a copiilor. Daca insisti sa ai copii handicapati, incapabili sa faca ceva, si in majoritatea timpului sa stea cu pliscul deschis asteptand mama vultur, este o idee extraordinara de a te implica in viata lor pe o perioada lunga de timp. Insa asta este si marea problema cu generatiile actuale: mecanismul pedeapsa-recompensa nu functioneaza. Indiferent ce face copilul, parintii idioti se afla mereu acolo sa-l scoata din rahat. Cand sa invete ce e bine si ce este rau, daca nu exista un mecanism de compensare? Si uite asa, cel putin din punctul meu de vedere, implicarea parintilor mai mult decat este necesara dauneaza maturizarii copilului.


@vasile: copilul oricum nu stie ce vrea, deci nu cred ca-i o idee buna sa-l lasi sa aleaga. Este aceeasi poveste ca atunci cand e mic: el alege sa puna mana pe fierul de calcat incins. Tu il lasi?
Ba mai mult, conteaza orientarea religioasa? Ca doar nu va fi habotnic ca domnul ion_r5.

PS: Ioane eu te sfatuiesc cu caldura sa-ti faci o introspectie. Daca nu gasesti nimic, poate gasesc altii. Atitudinea dumitale nu este in concordanta cu nicio normalitate de pe niciun plan (emotional, rational, cognitiv).

[alessandro]

@ Alessandro - daca in biserica la catolici te simti intr-o stare mai apropiata de Dumnezeu, este bine sa mergi sa te rogi acolo. Este un pim pas.

este singurul pas. mai departe nu vreau sa merg...dau de aceleasi scarbosenii ni nenorociri peste care am dat in biserica ortodoxa

ma duceam foarte des impreuna cu familia, sotia la manastire la Caldarusani...stim cu totii ce ce desfrau si sodomie era acolo. imi vine sa vomit la propriu

P.S. eu iti mai spun inca odata...nu vreau biserica si nu am nevoie de ea pentru a crede in Dumnezeul meu. asa cum cred eu in felul meu, Dumnezeu m a ajutat in viata...deci nu pot decat sa cred si ma rog in continuare pentru ca functioneaza

[ion_R5]

@ Cezar - Ti-am raspuns direct in text

Maturitatea sexuala este la 14 ani, baieti, 12-15 ani fetite.
Cezar, tu te referi la maturitatea organelor sexuale. Eu ma refeream la maturitea sexuala, cand un barbat si o femeie pot deveni un cuplu si isi pot incepe viata, procrea, etc
"Maturitatea cognitiva" incepe la 17-18 ani (depinzand de multi factori) si isi atinge apogeul inainte de degenerarea neuro-senzitiva (adica pe la 60 ani).
Despre ce studii vorbesti? Pune cateva exemple, dar unele verosimile.
Ma refeream la un studiu american in privinta maturitatii rational-emotionale pentru luarea deciziilor in viata. Conform studiului, deciziile luate de om in viata pana la varsta de 30 de ani, ar fi intr-un procentaj destul de mare altele, daca ar trebui sa decida mai tarziu. Deciziile luate la varsta de 30 ar fi intr-un procentaj foarte mic altele, daca ar trebui sa decida mai tarziu. Asta e rezultatul studiului... nu stiu daca esti sau nu de acord cu el
Legat de influenta parintilor: observ sa promovezi influenta parintilor pana in prima jumatate de viata a copiilor. Daca insisti sa ai copii handicapati, incapabili sa faca ceva, si in majoritatea timpului sa stea cu pliscul deschis asteptand mama vultur, este o idee extraordinara de a te implica in viata lor pe o perioada lunga de timp. Foarte corecta observatia ta, insa ideea la care ma refeream era alta: parintii sa ofere copiilor o educatie sanatoasa, corecta, fara multe menajamente, iar copiii sa-si respecte parintii si bunicii. Nicaieri nu am vorbit despre cocoloseala, lipsa oricarui efort pentru copii, sau tinut in puf. Asa cum ai spus, asa ceva ar duce la un mare handicap mai tarziu.
Insa asta este si marea problema cu generatiile actuale: mecanismul pedeapsa-recompensa nu functioneaza. Indiferent ce face copilul, parintii idioti se afla mereu acolo sa-l scoata din rahat. Cand sa invete ce e bine si ce este rau, daca nu exista un mecanism de compensare? Si uite asa, cel putin din punctul meu de vedere, implicarea parintilor mai mult decat este necesara dauneaza maturizarii copilului. Sistemul de pedeapsa-recompensa functioneaza corect, cand este corect inteles si aplicat de catre parinti. In momentul in care parintii isi rasfata copilul excesiv pana pe la 10 ani, dupa aia constata cu uimire ca "juniorul" a ramas intr-un stadiu de bebelus "santajist emotional", smecher si neadaptat - care apeleaza permanent la parinti ca sa face orice pas inainte. Greseala e a parintilor, nu a copiilor


@vasile: copilul oricum nu stie ce vrea, deci nu cred ca-i o idee buna sa-l lasi sa aleaga. Este aceeasi poveste ca atunci cand e mic: el alege sa puna mana pe fierul de calcat incins. Tu il lasi?
Ba mai mult, conteaza orientarea religioasa? Ca doar nu va fi habotnic ca domnul ion_r5. esti simpatic

PS: Ioane eu te sfatuiesc cu caldura sa-ti faci o introspectie. Daca nu gasesti nimic, poate gasesc altii. Atitudinea dumitale nu este in concordanta cu nicio normalitate de pe niciun plan (emotional, rational, cognitiv).
La dat sfaturi toti ne pricepem, nu-i asa? In ceea ce priveste definirea NORMALITATII, aici intradevar este un subiect de reflectie pentru multa lume

[darksid3]

N-am mai intrat in discutia asta, pentru ca, este genul de discutie unde nu exista inceput si sfarsit.
O sa ma rezum cat de mult pot:

Trairea de D-zeu, accesarea Divinitatii, starea Alfa, precum si alte stari ce se activeaza indiferent de motivatia exterioara a individului, inseamna mutarea unei zone importante din perceptie, spre niste realitati abisale, continute in noi. Ideea de baza este ca, perceptia realitatii, a intregului sistem de prejudecati, valori, sentimente, etc, sunt trecute prin filtrul psihicului, psihic care este alcatuit din mai multe straturi. Nu vreau sa despic psihanaliza in patru, dar discut despre lucruri foarte complexe ce sunt foarte greu de explicat intr-un limbaj liniar. Asta nu inseamna ca starea de traire de D-zeu nu exista, dar aceasta stare are mai multe definitii si denumiri, in functie de cultura si zona a globului, iar oamenii care nu sunt suficient de destupati (nu fac referire la nimeni, doar e necesar sa argumentez), intra intr-un sir de contre ajungandu-se in punctul in care, interlocutorii ipotetici vorbesc despre aceleasi lucruri, ei considerand ca sunt in pozitie antagonica...si nu sunt. La nivel macrocosmic asta inseama Bine-Rau, Alfa si Omega, Plus si Minus, etc. Echilibrul se face intre doua extreme, cel putin in portiunea asta de materie atomica, ce reprezinta mai putin de 5% din intreg Universul, asa stau lucrurile. Hermes Trismegistus, Cavalerii Templieri, Sumerienii, Egiptenii, Chinezii, toti spun acelasi lucru, dar cu detaliile aferente culturilor lor "Precum sus, asa si jos".
Ideea de baza e ca aceste realitati abisale, acele zone din noi ce se pot activa daca avem exercitiul meditatiei, rugaciunii, sau cum vreti sa-i ziceti, sunt exact parghiile perceptiei noastre, mai putin constiente si mai mult subconstiente. Personal, de aceea nu sunt de acord cu externalizarea Creatiei intr-o cladire institutie, dar pentru unii (asa cum oricine isi "construieste" un "altar" al sau), lucrul ala ii ajuta, pe multi altii, nu. Discutam despre subiectivism, iar ramificatiile sunt prea profunde ca sa pot explica ce contine fiecare persoana. DAR, nu este o regula ca sa ai starea primordiala in Biserica, o poti avea acasa sau in parc sau intr-un colectiv de persoane care impartasesc aceleasi idealuri metafizice (vezi a ce vrea sa fie masoneria), etc.

Continuarea exista in posturile mele, trecute, din acest thread. Asta ca sa fiu inteles ca sunt absolut deschis Infinitului (Infinitul exclude imposibilul) si extrem de rezervat manipularilor ce-si au radacinile in trecutul stravechi al acestei civilizatii.

[ion_R5]

@ Darksid3 - merci pentru postare

Anterior, in postarea:

http://www.loganclub.ro/forum/showpost.php?p=1360964&postcount=667

doream sa vorbim despre Sfanta Impartasanie - atat ca "rezultat concret" al slujbei din biserica si efectul asupra celui care posteste, se spovedeste si se impartaseste (cel care face asta in mod constant si care iti traieste viata cat mai crestineste)

Doresc sa discutam despre acest subiect - fiindca in general biserica este bagatelizata de catre foarte multi. Totusi, slujba nu este o simpla cantare sau rugaciune. Cred ca principala "realizare" sau "finalitate" este taina sfintei euharistii - transfigurarea vinului si a painii in sfanta Impartasanie. Asta nu o face nimeni acasa sau te miri unde. Se face in biserica, la slujba.

Din ce am vazut, nimeni nu a discutat pana acum despre impartasanie, rolul ei, "beneficiile" - ca sa ne exprimam intr-o nota laica.

[vasile78]

Din ce am vazut, nimeni nu a discutat pana acum despre impartasanie, rolul ei, "beneficiile" - ca sa ne exprimam intr-o nota laica.

Eu nu m-am mai impartasit de mai bine de 20 de ani, post nu tin decat din convingeri medicale (sunt impotriva practicarii postului de catre copii, batrani si muncitori care depun efort fizic) si uite ca n-am murit, nu am constiinta incarcata si inca n-a apucat nici un "sfant" sa ma pedepseasca...
Ca fapt divers, 90% din preoti sunt supraponderali sau obezi, nu cred ca au ajuns asa din cauza postului si a cumpatarii.

[mr.K]

Pai daca la praznice treci prin ciorba, sarmale, friptura, cozonac, cum ai vrea sa arate popii? E o meserie cu risc.
Ia sa le pui niste frunze de salata, 3 masline si jumatate de ou fiert, sa vezi ce te afurisesc.

[dannyx78]

ion_R5, biserica este bagatelizata pe merit..pentru ca in ziua de astazi, rolul ei este de a strange cat mai multi bani pentru propriul folos, si, mai are principalul scop de a manipula masele de oameni la diferite ordine si scopuri... Ca si vasile78, nici eu nu tin post si nu m-am impartasit niciodata, si nu am patit nimic si nici nu voi pati... Daca vrei sa te rogi, poti sa o faci de oriunde, nu trebuie neaparat sa mergi la biserica sa cotizezi ca sa faci treaba asta..