Obisnuinta Naturii Umane Vs. Dumnezeu

[ion_R5]

Multumesc pentru precizari. Nici abordarea religioasa nu difera de ceea ce ai scris "Domnul este cel care a creat cerul si pamantul". Si cel intunecat face parte tot din creatia lui Dumnezeu.

Daca te raportezi la Dumnezeu, potrivit religiei crestin-ortodoxe - noi oamenii suntem chip si asemanare a lui Dumnezeu.

[darksid3]

Stiu ca nici abordarea religioasa nu difera insa "un adevar spus pe jumatate este tot o minciuna"

[ion_R5]

Darksid3 - ma bucura schimbul de opinii. Daca tu consideri ca detii adevarul...

In fine, nu e vorba de retorica sau de polemica. Si in cadrul religiei gasim inalti prelati care se plimba in limuzine de lux si calugari imbunatatiti care se nevoiesc in singuratate, in post si rugaciune. Fiecare poate aprecia cine este mai aproape de voia lui Dumnezeu. Ideea este sa nu aratam cu degetul atata vreme cat noi nu facem nimic pentru a ne apropia de Dumnezeu.

[darksid3]

Nu spun ca detin adevarul dar nici nu ma opresc la o doctrina, iar apoi sa emit repetitiv, aceeasi doctrina si altora. Fiecare e liber sa-l gaseasca pe D-zeu acolo unde simte, pentru ca oricum este peste tot.
In momentul cand se traseaza un ritual anume, atunci lucrurile nu mai sunt naturale ci devin cai de manipulare. Este imposibil ca la fiecare capat dintr-un sir de genul asta, sa nu existe un sforar, asta am vrut sa subliniez de fiecare data.
Morala? Fa ceea ce simti cat timp nu interferezi negativ constient cu cineva sau ceva.

[ion_R5]

Inseamna ca ma pot considera "norocos" fiindca am gasit un preot care vorbeste "pe lungimea de unda" a sufletului si a mintii mele. Dar nu numai ca vorbeste - fiindca oameni buni de gura gasesti la mai toate colturile astazi.
Omul asta traieste liturghia, iti vorbeste din suflet. Cine doreste sa-l asculte, bine, ci nu - iarasi bine - nu impune nimic cu de-a sila.

Sunt multe lucruri cu folos in jurul nostru. Si Dumnezeu e in permanenta langa noi. Dar de noi depinde daca iL primim sa intre in noi, sau daca fugim de El.

[darksid3]

Intradevar, esti printre putinii norocosi ce au gasit un OM, cu care se poate avea o conversatie productiva, atat spiritual cat si intelept.

[ion_R5]

Eu sunt printre putinii norocosi care se bucura de intalnirea cu acest om, cu preotul. La el vine puhoi de lume... dar cati mai vin si a 2-a si a 3-a si a n-a oara? Destul de putini.

[darksid3]

Nu sunt toti indivizii pe aceeasi lungime de unda. Revelatia este absolut subiectiva, precum visul. Doar cel ce viseaza isi cunoaste visul, oricat ar incerca sa povesteasca prin lux de detalii, altora.

[ion_R5]

Eu mi-am cumparat DVD-urile cu parintele Teofin Paraian acum vreo 2 sau 3 ani. Este extraordinar acest om - care a trecut la cele vesnice in 2009. Un om nascut fara vedere, dar cu o contiinta si cu o forta interioara pe care nu o gasesti la foarte multi oameni - mai ales ca vorbim de o forta pozitiva si de o viata dedicata lui Dumnezeu. Sunt multe surse de informatie pentru a primi credinta si pe Dumnezeu.

Iti recomand cele 2 DVD-uri, in cazul in care nu le-ai vazut/ascultat.

[Seba]

Ioane, intrebare: de ce Dumnezeu Creatorul musai tre' sa fie atotputernic, iar raul, sa fie mai putin puternic? valabil in toate religiile, nu doar in crestinism. inca ceva. liberul arbitru...nu cumva ii ia din "atotputernicie" lui Dumnezeu, am rog, fiintei superioare, indiferent cum o numim? daca tot o dam in filozofie, atunci sa filozofam

[vasile78]

Nu se poate asa ceva Seba, i s-ar urca intunecatului democratia la cap.

[ion_R5]

Ioane, intrebare: de ce Dumnezeu Creatorul musai tre' sa fie atotputernic, iar raul, sa fie mai putin puternic? valabil in toate religiile, nu doar in crestinism. inca ceva. liberul arbitru...nu cumva ii ia din "atotputernicie" lui Dumnezeu, am rog, fiintei superioare, indiferent cum o numim? daca tot o dam in filozofie, atunci sa filozofam

Seba, Dumnezeu este iubire, este liniste. Intunecatul inseamna ura, dihonie, dezbinare. Poti spune singur care este forta superioara.

Avem liberul arbitru - Dumnezeu nu ne obliga. Putem alege in viata linistea, iubirea sau ura, dihonia.

In privinta "filozofarii" nu stiu daca chiar am ajuns asa departe. Simpla vorbarie nu inseamna filosofie. Mai ales daca bagatelizam lucrurile si le luam in bascalie.

Avem liberul arbitru sa radem de orice, chiar si de aspectele serioase ale vietii. Insa atunci cand viata rade de noi, nu cred ca ne simtim foarte bine. Eu indemn sa fim oameni frumosi - sa fim plini de pozitiv si sa zambim/radem si bucuria sa ne umple sufletul. Sa ne gasim forta interioara si in cele mai dificile situatii si sa nu uitam ca Dumnezeu nu ne lasa.

In anul 5 de facultate, un profesor de mare calitate umana si verticalitate, un om cu credinta in Dumnezeu - pe numele sau Boris Siro, ne-a facut urmatoarea urare: "In viata sa realizati pozitivul din voi"

Binele si raul sunt amandoua in noi. Tine de fievare din noi ceea ce inmultim in noi si ceea ce scoatem din adancul fiintei noastre la suprafata.

[Seba]

ai liber arbitru ca asa i s-a facut mila Creatorului sa nu fii chiar o papusa pe sarme, dar chiar daca omenirea se vinde satanei, tot binele triumfa. cum asa? apropo d eliberul arbitru, cum se impaca asta cu ideea ca din start Iuda s-a nascut pt a fi tradatorul lui Hristos? De ce trebuie Iuda sa arda in iad, cand a facut o treaba pt ca asa s-a vrut de la inceput si, fara de care treaba, planul nu s-ar fi indeplinit. Unde e dreptatea divina? de liber arbitru nici nu mai poate fi vorba...
vezi, sunt destule lucruri care nu se leaga, nu doar in crestinism, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti traiesti viata dupa invataturile de baza ale oricarei religii. pana la urma, in acelasi rai merge si budistul si crestinul, desi se roaga in aparenta la entitati diferite. personal, nu cred in raiul catolic, raiul iudeic, raiul ortodox, etc...cine spune asta e deplasat cu pisihicul tocmai a mai recunoscut attoputernicia si unicitatea la inca 4-5 Dumnezei...deci? care e raiul adevarat? exista o credinta adevarata sau toate sunt forme ale aceluiasi fond? ortodocsii vor spune ca ortodoxia e calea cea dreapta, iudeii vor spune ca iudaismul e calea...

[ion_R5]

Seba, ideea ca omenirea "se vinde" satanei - este impersonala. Sunt oameni care se vand satanei cu buna stiinta, stiind bine pe ce cale o apuca. Sunt si oameni care se lasa amagiti si care realizeaza mai tarziu sau unii care nici nu realizeaza - in functie de discernamant si constiinta care incepe sa apese.

Si Iuda a simtit apasarea constiintei si s-a spanzurat. Daca ne uitam la occidentul "superdezvoltat" constatam o rata a sinuciderilor mult mai mare decat in orient. Se poate face chiar o legatura intre rata sinuciderilor foarte ridicate din occident si fenomenul de despiritualizare foarte raspandit in randul occidentalilor.

Nu avem stabilitate in credinta. Chiar si Simon Petru s-a lepadat de Hristos in noaptea respectiva cand Hristos a fost ridicat de soldati.

Revenind la oameni - mai exista o categorie - cei care nu numai ca se vand pe ei satanei, dar sunt preocupati sa induca in eroare si sa duca pe cai gresite si pe altii. Aici problema e mult mai grava.

Dar exista si oameni care nu se vand.

Eu unul ma raportez la Dumnezeu in ortodoxie. Nu judec alte religii si nici nu imi dau cu parerea. Nu pot spune ca stiu ortodoxia 100%. Cred ca nu o stiu nici 50%. Cum as putea sa-mi dau cu parerea despre o alta invatatura pe care nu o cunosc nici 5%.

Decat sa filosofez si sa nu cred in nimic, mai bine cred in Dumnezeu si filosofez mai putin. Datul cu parerea este sport national la noi. Libertatea de exprimare nu inseamna sa deschidem gura si sa ne exprimam despre orice. Ar trebui sa chibzuim mai bine. Foarte rar aud in ziua de azi: "Nu ma pricep la subiectul asta, nu pot sa comentez"... Fiecare isi da cu parerea de parca ar fi doctor in oricare subiect care se abordeaza la un moment dat.

Binele triumfa in jurul nostru tot prin intermediul unor oameni care au mare credinta in Dumnezeu si care ne acorda sfaturi, indrumari sau ne ajuta sa ne corijam si indreptam - uneori cu blandete, alteori chiar prin masuri ceva mai dure. In viata de multe ori trecem prin situatii pe care reusim sa depasim sau nu reusim sa le depasim. Uneori primim "elemente ajutatoare",alteori greutatile si piedicile parca nu se mai opresc. Sunt lectii de viata pe care daca reusim sa le depasim, inseamna ca am invatat o lectie de viata si ne-am dus crucea mai departe.

Omul "rebel" - asa cum suntem invatati astazi, este cel care nu vrea sa-si duca crucea, se opune permanent la orice sfat, la orice ajutor, se izoleaza de familie si cei apropiati si se lasa condus dupa diverse modele induse care ajung sa fie dominante (mainstream-ul de care vorbea darksid3)

Discutia noastra aici despre Dumnezeu derapeaza de multe ori, fiindca uitam sa ne raportam la Dumnezeu, ca la Dumnezeu. Daca ne raportam la Dumnezeu ca la un om sau ca la o idee abstracta - nu avem cum sa intelegem ce inseamna credinta in Dumnezeu.

[Seba]

vezi tu, pentru multi, Dumnezeu, sub orice nume, ramane o idee si nimic mai mult. cum ziceai, fiecare e liber sa-si aleaga calea, iar ideea e sa nu-i forteze pe altii sa fie ca el, pt ca nimeni nu poate sti sigur daca e pe calea cea buna. suntem 7 miliarde pe 7 miliarde de cai. multe duc in acelasi loc, celelate duc in celalat loc