Asta am scris eu de multa vreme pe forumurile de aici. Initial noi oamenii nu credem in Dumnezeu ci in ideea de Dumnezeu. Abia cine persevereaza in credinta si in rugaciune ajunge sa creada si sa il simta pe Dumnezeu. Nu e vorba de fortare. Credinta vine dinauntrul fiecaruia. Sigur, poti primi sfaturi sau indrumari de la alte persoane, insa asta nu inlocuieste exercitiul interior al rugaciunii. Postul si smerenia au de asemenea un rol important cand ne raportam la Dumnezeu si cand ne raportam semenilor.
L.E. Apropos de ce ai spus tu "vezi tu, pentru multi, Dumnezeu, sub orice nume, ramane o idee si nimic mai mult." Cum de nu ne intrebam, de ce au ajuns astazi foarte multi oameni in situatia asta - sa nu mai stie de Dumnezeu, sa nu-i mai intereseze Dumnezeu.
Ma mir ca foarte multi nu se mai intreaba astfel de lucruri - mai ales ca traim intr-o lume de "carcotasi". Este foarte la moda sa pui intrebari... Vedem asta in fiecare zi... cum cei din jur devin tot mai carcotasi - te iau la intrebari cu un zambet fals... si iti adreseaza tot felul de intrebari - fie la care nici ei nu au raspuns, fie intrebari foarte personale, pe care nici nu ar fi cazul sa te intrebe --- dar asta-i "trendul" actual de a avansa in societate - intr-o societate foarte "concurentiala".
Auzeam acum 20 de ani, ca in America oamenii sunt foarte prietenosi, veseli, dezinhibati, ca socializeaza foarte rapid cu oamenii pe care ii intalnesc pentru prima data, dar ca in schimb nu se leaga prietenii de durata.
Iata ca a ajuns "moda" asta si la noi. De ce insa nu se pun intrebari din astea mai asezate... Cum de s-a ajuns aici? Cum de nu ne intrebam de ce am ajuns atat (ca sa nu zic in halul asta) de superficiali? ... de goi si de falsi? Cum de am ajuns sa uitam, sa nu ne mai intereseze Dumnezeu? Fiindca un om care e interesat de Dumnezeu, nu poate sa-si neglijeze aproapele. Calugarul este cel care decide sa se separe de lumesc intr-un mod mai dur - dar el acolo in manastire sau in sihastrie se roaga pentru toti oamenii de pe pamant, pentru pacea lumii.
Traim niste vremuri care ne vor obliga - vrem-nu-vrem - sa ne punem iar niste intrebari fundamentale. Va veni curand momentul in care surubul se va strange foarte tare - si tot ce am invatat despre libertate si despre libertatea de exprimare, se va restrange drastic.
Internetul in forma actuala si multe astfel de forumuri - unde se discuta liber, cel putin in aparenta acum - vor dispare asa cum le stim azi. Vor fi multi care vor dori sa puna intrebari atunci sau sa-si expuna parerea - si nu vor mai avea unde. Nu va dura nici 5 ani pana la momentul ala. Nu o spun eu - deja sunt legi date si vor fi curand puse in aplicare. Sper sa nu spuneti si atunci ca le-a dat biserica.
Va veni un moment cand si copii de 10 ani vor intelege ca coaja asta numita "realitatea inconjuratoare" a societatii umane e o pictura pe un carton coscovit de vremuri si minciuna, care a crapat si nu mai poate fi peticit - si pe care chiar "pictorii" il vor da jos din rama, ca sa ne arate hidra in toata uratenia ei. Atunci foarte multi se vor intreba unde este Dumnezeu si de ce ne-a parasit. Intrebarea corecta ar fi insa: De ce l-am parasit pe Dumnezeu, chiar si asa de putin cat l-am mai avut in constiintele noastre, ale parintilor si bunicilor.
L.E. Apropos de ce ai spus tu "vezi tu, pentru multi, Dumnezeu, sub orice nume, ramane o idee si nimic mai mult." Cum de nu ne intrebam, de ce au ajuns astazi foarte multi oameni in situatia asta - sa nu mai stie de Dumnezeu, sa nu-i mai intereseze Dumnezeu.
Ma mir ca foarte multi nu se mai intreaba astfel de lucruri - mai ales ca traim intr-o lume de "carcotasi". Este foarte la moda sa pui intrebari... Vedem asta in fiecare zi... cum cei din jur devin tot mai carcotasi - te iau la intrebari cu un zambet fals... si iti adreseaza tot felul de intrebari - fie la care nici ei nu au raspuns, fie intrebari foarte personale, pe care nici nu ar fi cazul sa te intrebe --- dar asta-i "trendul" actual de a avansa in societate - intr-o societate foarte "concurentiala".
Auzeam acum 20 de ani, ca in America oamenii sunt foarte prietenosi, veseli, dezinhibati, ca socializeaza foarte rapid cu oamenii pe care ii intalnesc pentru prima data, dar ca in schimb nu se leaga prietenii de durata.
Iata ca a ajuns "moda" asta si la noi. De ce insa nu se pun intrebari din astea mai asezate... Cum de s-a ajuns aici? Cum de nu ne intrebam de ce am ajuns atat (ca sa nu zic in halul asta) de superficiali? ... de goi si de falsi? Cum de am ajuns sa uitam, sa nu ne mai intereseze Dumnezeu? Fiindca un om care e interesat de Dumnezeu, nu poate sa-si neglijeze aproapele. Calugarul este cel care decide sa se separe de lumesc intr-un mod mai dur - dar el acolo in manastire sau in sihastrie se roaga pentru toti oamenii de pe pamant, pentru pacea lumii.
Traim niste vremuri care ne vor obliga - vrem-nu-vrem - sa ne punem iar niste intrebari fundamentale. Va veni curand momentul in care surubul se va strange foarte tare - si tot ce am invatat despre libertate si despre libertatea de exprimare, se va restrange drastic.
Internetul in forma actuala si multe astfel de forumuri - unde se discuta liber, cel putin in aparenta acum - vor dispare asa cum le stim azi. Vor fi multi care vor dori sa puna intrebari atunci sau sa-si expuna parerea - si nu vor mai avea unde. Nu va dura nici 5 ani pana la momentul ala. Nu o spun eu - deja sunt legi date si vor fi curand puse in aplicare. Sper sa nu spuneti si atunci ca le-a dat biserica.
Va veni un moment cand si copii de 10 ani vor intelege ca coaja asta numita "realitatea inconjuratoare" a societatii umane e o pictura pe un carton coscovit de vremuri si minciuna, care a crapat si nu mai poate fi peticit - si pe care chiar "pictorii" il vor da jos din rama, ca sa ne arate hidra in toata uratenia ei. Atunci foarte multi se vor intreba unde este Dumnezeu si de ce ne-a parasit. Intrebarea corecta ar fi insa: De ce l-am parasit pe Dumnezeu, chiar si asa de putin cat l-am mai avut in constiintele noastre, ale parintilor si bunicilor.
Comment