Romania....incotro?

[mr.K]

Saptamana trecuta a fost Udrea la Iasi. A trecut pe un contract derulat prin ministerul lui peste de care se ocupa, niste sute de miliarde pentru Mitropolie. IPF Daniel lucreaza bine vad, nu uita de unde a plecat.
Parca-l vad cum ii gireaza pe cei din politica, in curand.
Daca in Biserica are lumea incredere, nu doriti un stat religios, asa ca in Iran?
Sa va vad cum donati atunci ultimul leu din salar, de nevoie, ca biserica are nevoie de parale.

Eu sper sa ne punem toti de acord, in tara asta, pentru ALEGERI ANTICIPATE. Macar daca ne dam cu tesla-n oo singuri.
Daca cei care vin nu-s corecti, le dam foc si aducem altii. Si tot asa. Daca nu le bagam frica in oase, se observa cat de obraznici au devenit.

[ion_R5]

Daca vrem sa facem ceva pentru tara, trebuie sa schimbam sistemul politic - care trebuie desfiintat. Daca noi jucam dupa regulile sistemului politic - care a fost impus in lume la conducerea statelor cam acum 200 de ani - nu vom avea castig de cauza niciodata. Din pacate asta nu pricepem.

Asta a priceput foarte bine Mihai Eminescu si altii - pentru care au si fost omorati.

Spun unii ca ne trebuie presedinti si guvernanti din alte state... Te crucesti...

Dar Ceausescu de unde era parasutat - de a facut atatea pentru tara - inclusiv lucruri bune si inclusiv greseli destul de mari --- dar a cautat - si a si reusit sa scoata tara din datoriile externe, sa asigure locuri de munca romanilor. Prea usor uitam niste etape ale noastre - si tot cautam solutii de import...

Solutiile trebuie sa fie ale noastre si sa ne descurcam cu ce-i al nostru.

[Champion]

Mai taie din ele da le reqqqqq) O dam cu eminescu, totusi e prea departe !!!
Trebuie dat jos tiranul si punct !

A n t i c i p a t e !

[ion_R5]

@ mr.K Cel mai mare rau posibil, e ca Biserica si prelatii sa se angajeze politic.

Religia, credinta, Biserica nu au ce sa caute sa se amestece cu politica. Biserica are rolul sau foarte clar si trebuie sa ramana la el. Din pacate, de foarte multe ori oameni din cadrul bisericii, care nu au avut scrupule si nici Dumnezeu au implica Biserica si religia in scopuri politice meschin umane.

[mr.K]

Daca vrem sa facem ceva pentru tara, trebuie sa schimbam sistemul politic - care trebuie desfiintat.

Continua. Deci desfiiintam actualul sistem, inlocuindu-l cu...? Ca m-ai facut curios. Credeam ca te referi doar la clasa politica, nu la sistem in ansamblu.

[ion_R5]

Mai taie din ele da le reqqqqq) O dam cu eminescu, totusi e prea departe !!!
Trebuie dat jos tiranul si punct !

A n t i c i p a t e !

Eminescu nu-i deloc departe. E cam la 150 de ani distanta de noi mai in spate - si daca avem in vedere ca structura politica si-a facut loc la conducerea tarilor si popoarelor cam incepand dupa la 1700... si cu influenta tot mai mare dupa 1948 (anul revolutionar - cum e numit in istorie) - putem sa intelegem cat de tanara e structura politica care manipuleaza si deturneaza tarile si popoarele... (cam 300 de ani - din care de pe la 1848 - adica de 160 de ani - destul de bine infipta)

Mergeti la anticipate - vor iesii altii - care va vor minti si insela - si iar peste 4 ani, ii "veti da jos" si tot asa --- in timp ce adevaratii stapani ai Romaniei isi fac jocurile nestingheriti.

Bravo voua... ca nu puteti vedea adevaratul mecanism prin care sunteti dusi cu vorba si voi si copiii vostri si nepotii vostrii si asa mai departe multe generatii --- si zambiti cand cineva va spune de Eminescu, afirmand "e prea departe"

Eminescu e prea Roman, e prea destept si e foarte aproape de noi. Astea sunt "dezavantajele" si faptul ca a fost omorat de catre conducatorii tarii din vremea lui - ar trebui sa va dea mai multe de gandit.

referitor la Eminescu am scris mai sus
"Nu intamplator Mihai Eminescu a venit cu un sistem de conducere al statului, foarte bine structurat, pornind de la modelul statului centralizat Dac - model de sistem social de conducere al statului, apolitic - si perfect functional - care lucreaza in interesul tarii si al poporului.

Pentru ce e nevoie la fiecare 4 ani de niste cheltuieli exagerate si greu de suportat de catre fiecare popor - pentru niste alegeri si campanii - in care este inflatie de minciuni si promisiuni desarte???"

Cautati pe internet si veti gasi sistemul de conducere al tarii si poporului - fara partide politice.

[mr.K]

autati pe internet si veti gasi sistemul de conducere al tarii si poporului - fara partide politice

Iti e greu sa ne spui? Vrei sa mergem cu 2 mii si ceva de ani inapoi, daca 150 nu ti se par prea multi?

[ion_R5]

Scurt citat


Pentru Eminescu, adevărata unitate socială capabilă de-a înfrânge piedicile şi de-a se desvolta de- alungul veacurilor nu- i statul ci naţiunea. Istoria contimporană a confirmat părerea lui Eminescu.
Nu- i de mirare deci că Eminescu se gândeşte mai mult la naţiune decât la stat. Statul e dependent de naţiune, existenţa lui e inferioară existenţei naţiunii, deci pe aceasta din urmă trebue să-o asigurăm. In împrejurările nesigure din vremea războiului oriental, Eminescu exprimă clar ideia că ţinta noastră trebue să fie asigurarea naţionalităţii, nu formarea unei Dacii politice.
Statul Monarhic. În Influenţa austriacă, Eminescu arată larg ideile sale asupra statului. Adâncind problemele istoriei neamurilor moderne, el ajunge la convingerea că statele în care principiul monarhic a fost în floare, au
progresat şi au ajuns cele mai puternice în Europa. Popoarele, scrie Eminescu, sunt producte ale naturii, nu ale inteligenţei. La începutul des-voltării, ele au nevoie de un centru spre care să graviteze şi se grupează în jurul dinastiei ca albinele în jurul mătcii lor. In ce priveşte viaţa internă a popoarelor, aceasta- i numai o luptă între ideia statului şi individualism. Individualismul exagerat distruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualismul se gândeşte şi la interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e ideia armonizării intereselor.
Interesele comune crează clase, părerile comune dau naştere la principii, pentru realizarea principiilor se formează partide. Statul nu trebue să vadă în clase indivizi deosebiţi, ci un singur individ: naţiunea. Clasele ca părţi ale naţiunii trebue să rămână egal de importante în faţa statului a cărui menire statornică e de-a le aduce în armonie. Societatea există prin exploatarea unei clase prin alta, dar la bază e o clasă care singură produce, căci e singura care lucrează de-adreptul materiile prime. Statul trebue să aibă grijă de această clasă de producători, să o ferească de spoliatori, să o cultive, să vegheze la prosperitatea ei materială şi să-şi îndeplinească astfel scopul lui moral.
Având în vedere caracterul firesc al claselor sociale, viaţa socială e un câmp de schimbări, veşnice, e mişcare, iar statul care- i regulatorul acestei vieţi e stabilitate. Pentru ca armonizarea claselor să fie cu putinţă e nevoie de-o dinastie.
Eminescu e pentru o dinastie în jurul căreia să se cristalizeze viaţa statului şi care să asigure armonizarea intereselor de clasă. Istoria noastră ia arătat că atât timp cât în statul nostru a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu este epoca lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în Muntenia. Când însă sub influenţa dreptului public polon ne- am răsturnat mereu domnii, am decăzut, trezindu- ne în pragul epocei contimporane desbinaţi şi cu trupul ţării sfâşiat, în timp ce 'n jurul nostru state uriaşe au luat fiinţă numai fiindcă aveau o monarhie stabilă.
Urmărind istoria ţărilor noastre minate de individualism destructiv, de nestabilitate în domnie, de asuprire a claselor productive, Eminescu ajunge la concluzia că pentru păstrarea naţionalităţii, a-vem nevoie de-o organizare de stat care să perm ită următoarele condiţiuni: a) stabilitate prin monarhia ereditară, mai mult ori mai puţin absolută, b) muncă, adică excluderea paraziţilor condeiului şi silirea lor la muncă productivă, c) economie, adică cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială şi sacrificiile făcute pentru ea.
Avem nevoie de această organizaţie, fiindcă numai ea salvează naţionalitatea, adică principalul scop pe care trebue să- 1 urmărim: "Nu dreptul public, ci păstrarea naţionalităţii noastre e lucrul de căpetenie pentru noi şi ar fi mai bine să nu alegem deputaţi decât să se peardă naţia român ească".
In concepţia lui Eminescu asupra statului, ideia monarhică e punctul central. De ea Eminescu leagă şi posibilitatea stabilităţii şi asigurarea triumfului meritului. Eminescu socoate că 'n ţara noastră e absolut necesară o dinastie cu autoritate morală.

[mr.K]

Poporul roman a dus-o oricum, numai excelent nu, cand era monarhie, in vremurile de care spui tu.

[ion_R5]

###################

iar referitor la tot felul de institutii de import


Statul, reazim al naţiunii. Statul trebue să fie reazimul sigur al naţiuinii şi să-şi îndeplinească un rol moral prin ocrotirea meritului şi muncii. Astfel Eminescu scrie: "noi primim ideia statului ca apărător al meritului legitim, al averii legitime, al muncii legitime, ca ceva superior dispoziţiilor generale ale unei generaţii, ca un element moral, alături de imoralitatea eventuală a tendenţelor existente în societate".
In concepţia sa asupra statului, Eminescu pleacă de la realitatea vie: naţiunea. Pentru Eminescu "Salus reipublicae summa lex esto", nu- i o simplă frază. Scopul prim nu- i forma de guvernământ, ci bună starea naţiunii. Pentru Eminescu un stat absolutist în care oamenii trăesc bine e preferabil unui stat liberal în care pretutindeni e numai boală şi mizerie.
Când e vorba de conducere într'un stat, toate gândurile şi sentimentele lui Eminescu se ordonează în jurul unei singure axe: naţiunea. Sistemul de guvernământ care nu-şi îndeplineşte rolul de-a duce spre progres naţiunea e un sistem rău şi condamnabil: "Noi credem însă, că un sistem, care, oricât s'ar îmbogăţi patrioţii, are de rezultat moartea reală a unei naţii, e tot ce se poate mai rău şi mai ucigaş ca sistem".
In lumina realizării interesului naţional judecă Eminescu formele de stat şi de guvernământ. După acest criteriu laudă el forma oligarhică şi condamnă liberalismul. Eminescu scrie că forma oligarhică a asigurat desvoltarea normală a societăţii omeneşti. Criticând pe liberali, Eminescu scrie că statul e un product al naturii, că asemenea unui copac urmează anumite faze de desvoltare, că, asemenea unui organism îşi are evoluţia sa. Numai acele societăţi s'au desvoltat în mod firesc, care s'au ferit de demagogie şi de despotism, primind o formă de guvernământ oligarhică.
Statul demagogic însă, nu-şi poate îndeplini menirea, e dominat de interese personale, e condamnat să fie slab şi 'năuntru şi 'n afară: e un stat care nu rezistă descompunerii. Statul demagogic devine o unealtă în mâna politicienilor. Departe de-a asigura desvoltarea armonică a claselor sociale, departe de-a încuraja meritul şi munca, statul acesta e o organizaţie de paraziţi şi salariaţi, nu în slujba naţiunii, ci a partidului. Statul acesta e un mecanism fără moralitate, fără suflet, fără ideal. Asupra lui, Eminescu dă această definiţie tăioasă: "Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra protivnicilor lor politici".
Statul lăsat pe mâna politicianismului, asigură realizarea intereselor personale, a parvenirii, ai scăpării de răspundere prin paravanul parlamentarismului.
Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentru sănătatea lui, pentru tradiţiile lui, e statul egoismului.
Statul demagogic nu realizează armonia intereselor clasei dominante cu acele ale clasei muncitorilor: "Acest simţimânt al statului, al armoniei intereselor, s'a pierdut cu desăvârşire astăzi, când statul e astfel constituit, încât poate fi condus în mod unilateral cu reprezentanţii unei singure clase sociale, exclusive prin natura ei". Asupra aceleiaşi chestiuni Emineseu scrie altădată: "Ideia abstractă a statului ca apărător al intereselor claselor societăţii, ca scut al individualităţii contra tiraniei personale şi a tiraniei uliţelor, se sbate pe moarte, neavând nici un sprijin...".
Statul naţional. Condiţia principială pe care trebue să-o ndeplinească statul nostru, e aceia de- a fi un stat naţional: "Statul nostru nu are altă raţiune de a fi decât aceia că e stat românesc, deci desvoltarea elementului românesc este şi cată să fie ţinta noastră de căpetenie".
Dacă viaţa noastră de stat nu ne asigură această condiţie, nici nu merităm să mai existăm: "sau ţara aceasta să fie în adevăr românească sau nici nu merită să fie".
Numai statul naţional poate realiza condiţia ca elementul românesc să-şi impună geniul lui specific şi să fie determinant în viaţa societăţii. Realizând un asemenea stat naţional, nu mai avem ane îngriji de elementele străine care-şi supun interesele lor desvoltării noastre naţionale: "Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări, este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să
dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c'un cuvânt geniul lui să rămâe şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrundă pururea aceasta desvoltare. Voim statul naţional, nu statul cosmopolit, nu America dunăreană... Noi credem că, menţinându- ne cu statornicie punctul de plecare al statului naţional, e mai mult ori mai puţin indiferent dacă oamenii care supun desvoltarea lor proprie desvoltării naţionale a României, sunt în orice caz de origină pură traco - romană, sau dacă într'un număr de cazuri, această origine nu este atât de proprie".
Soarta şi caracterul neamului trebue să fie determinate de elementul naţional: "De aceea credem, întemeiaţi pe vorbele bătrânului Matei Basarab, că ţara este, în linia întâia, elementul naţional şi că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determineze soarta şi caracterul acestui stat". Altădată Eminescu scrie: "Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care adesea neconştiut urmăreşte o ideie pe când ţese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viaţa unui stat"
Aceste condiţii nu erau realizate în statul nostru demagogic, după părerea lui Eminescu, şi de aci violenţa împotriva păturii conducătoare şi superpuse, de aci atacul împotriva liberalismului. In loc de stat naţional, iată ce vede Eminescu: „Patria un otel, poporul o amestecătură, biserica un teatru pentru politiciani, ţara teren de exploatare pentru străini, viaţa noastră publică o ocazie pentru ilustrarea şi ridicarea în sus a imigraţiunii din câteşi patru unghiurile lumii". Condamnând liberalismul, Eminescu, condamnă un întreg sistem de conducere şi o întreagă organizaţie de stat.
Statul e un organism, instituţiile organele lui fireşti. Pentru Eminescu statul e un organism, un foarte gingaş organism. Întocmai dupacum un organism îşi caută formele-i fireşti de viaţă, şi statul are nevoie de instituţii reieşite în mod firesc din natura lui, spre a-şi exprima viaţa. Asupra statului ca organism găsim multe pagini în articolele lui Eminescu. Odată el scrie: "Un stat e un întreg organic, şi întocmai precum eu am totdeauna cunoştinţă prealabilă despre actele de voinţă ce se petrec în trupul meu, aşa şi ţara trebue să ştie tot ceia ce urmează a se face în numele şi 'n interesul ei". Aceiaşi identificare a statului cu un organism o găsim şi aiurea: "In zadar ar încerca cineva să dovedească, că statul e un rezultat al convenţiunii şi al punerii la cale prin teorii; — el este şi rămâne un product al naturii, un organ al societăţii şi precum omul nu-i liber de a-şi schimba inima sau creerul sau plămânii după plac, asemenea nici societatea într'o stare anumită de lucruri economică şi de cultură, nu poate să schimbe după plac forma şi funcţiun ile statului, nu poate să se joace nepedepsită de- a parlamentul şi de- a guvernul".
Concepând statul ca un organism, Eminescu arată şi 'n ce constă arta politică: "arta politică e ca arta medicului: are să subvină acţiunii şi reacţiunii binefăcătoare a naturii". Menirea artei politice e "să subvină acţiunii şi reacţiunii binefăcătoare a naturii, nu să impună legi a priori unui organism, care nu poate trăi decât în conformitate cu legile lui înăscute".
Expunând idieile sale asupra statului şi societăţii ca fapte ale naturii. Eminescu scrie că statele au tendinţa naturală de- a se osifica în forme, de- a avea Jorme stabilite prin care generaţiile trec de- a rândul asemenea materiei fără voinţă care trece prin formele existenţei. In societatea privită din orice punct al desvoltării, sunt conţinute fazele ei viitoare, legile, dreptul, religia: acestea nu sunt de cât organele de viaţă ale societăţii. Instituţiile îi apar deci lui Eminescu ca simple organe ale corpului social ce se desvoltă după legile naturii Privind felul cum se
'ntroduceau la noi instituţii neisvorîte din propria noastră viaţă, era firesc ca Eminescu să, ajungă la convingerea că acestea constituiau un atentat la legile de desvoltare firească a unui stat.

[mr.K]

Raman la parerea mea: ALEGERI ANTICIPATE.

[ion_R5]

Poporul roman a dus-o oricum, numai excelent nu, cand era monarhie, in vremurile de care spui tu.

Eu nu spun nimic. Spune Eminescu. Vremurile din timpul lui Stefan cel Mare - nu se refera la bunastarea poporului - ci la existenta lui. Fara un Stefan cel Mare - astazi poate nu mai exista nici Romania si nici poporul Roman. Asta daca vrei sa intelegi lucrurile. Uita-te la spatiul ex-jugoslav - si vezi ce traume au si azi, fiindca pe vremea lui Stefan, turcii erau calare peste ei.

##################

citeste macar atat

iată ce vede Eminescu: „Patria un otel, poporul o amestecătură, biserica un teatru pentru politiciani, ţara teren de exploatare pentru străini, viaţa noastră publică o ocazie pentru ilustrarea şi ridicarea în sus a imigraţiunii din câteşi patru unghiurile lumii". Condamnând liberalismul, Eminescu, condamnă un întreg sistem de conducere şi o întreagă organizaţie de stat.
Statul e un organism, instituţiile organele lui fireşti. Pentru Eminescu statul e un organism, un foarte gingaş organism. Întocmai dupacum un organism îşi caută formele-i fireşti de viaţă, şi statul are nevoie de instituţii reieşite în mod firesc din natura lui, spre a-şi exprima viaţa. Asupra statului ca organism găsim multe pagini în articolele lui Eminescu. Odată el scrie: "Un stat e un întreg organic, şi întocmai precum eu am totdeauna cunoştinţă prealabilă despre actele de voinţă ce se petrec în trupul meu, aşa şi ţara trebue să ştie tot ceia ce urmează a se face în numele şi 'n interesul ei". Aceiaşi identificare a statului cu un organism o găsim şi aiurea: "In zadar ar încerca cineva să dovedească, că statul e un rezultat al convenţiunii şi al punerii la cale prin teorii; — el este şi rămâne un product al naturii, un organ al societăţii şi precum omul nu-i liber de a-şi schimba inima sau creerul sau plămânii după plac, asemenea nici societatea într'o stare anumită de lucruri economică şi de cultură, nu poate să schimbe după plac forma şi funcţiun ile statului, nu poate să se joace nepedepsită de- a parlamentul şi de- a guvernul".

########################


cautati pe google:

scribd eminescu politic

si veti gasi mai multe articole

[Champion]

Eminescu sa ne judece !! Cel mai bine asa !

[ion_R5]

Razi degeaba. Citeste piesele lui Caragiale si o sa constati ca nu s-a schimbat nimic in politica, fata de acum 150 de ani - cu exceptia intervalului 1964 - 1989, cand politica era cu totul altfel organizata.

Si pe vremea lui Eminescu si Caragiale, concernele straine faceau jocurile in Romania, sub atenta obladuire a politicienilor vanduti puterilor straine, si ale casei regale care si ea la randul ei servea diferite interese straine.

Sa nu mai radem... ca nu sunt bancuri. Pentru cine nu stie, Eminescu a fost omorat, iar Caragiale a plecat in exil sa traiasca la Berlin, unde a si murit. Nu a plecat de placere, ci fiindca in Romania nu mai era in siguranta, dupa ce scrisese si scosese la iveala marile smecherii ale politicienilor locali si ale firmelor straine - care si atunci - ca si acum ruinau tara si poporul roman.

Daca nu invatam nimic din toate astea, atunci sa nu ne miram ca istoria se tot repeta la intervale atat de scurte (ce inseamna 150 de ani, in istoria unui popor?)

[IancuMIC]

Incepe sacrificarea pionilor din guvern(cat cinism!); oare Baconschi isi va lua cu el si voturile pe care le-a adus din diaspora, lui Basescu?