Poezii Frumoase

[rodi]

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund in ramurele —
Noapte buna!
Doar izvoarele suspina,
Pe cand codrul negru tace;
Dorm si florile-n gradina —
Dormi in pace!
Trece lebada pe ape
Intre trestii sa se culce —
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie
Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armonie —
Noapte buna!


Mihai Eminescu

[prostusatului]

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.
___

Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.
___

Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta
___

Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori
___

Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus
___

Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare...

[rodi]

frumoase

Ultima poezie a poetului national.. viata trece.. moartea vine

Nimenea nu-i vesnic.. cititi cu atentie!
Nici marea nu m-a mai primit, săraca,
De parcă i-aş fi fost un vitreg prune,
Hei, dragul meu corsar, Dorel Onaca,
Găseşte-mi, tu, un golf să mă arunc.

Nu vreau decât ieşire-n marea mare,
De stând să pot tristeţea să mi-o sparg,
Peşti carnivori să aibă de mâncare,
Piraţi să-mi pună capul pe catarg.

M-am săturat să fiu, cu lumea, tandru,
Lumina mamei lui de cod moral.
Învaţă-mă, prietene-scafandru,
Cum să mă-ngrop, în fiecare val.

Aseptică, absurdă şi sterilă
Rămâne existenţa unui sfânt,
Ci eu, învins de patimă şi milă.
Convulsia şi oatima le cânt.

De zeci şi zeci de ani nu pun pe gura
Nici băuturi, nici droguri, nici tutun
Şi toţi stupizii vicioşi mă-njură,
Mă fac beţiv, isteric şi nebun.

Ei bine, mă decid să trec la fapte,
Recuperând tot vidul dindarat,
Voi sparge stânci în fiecare noapte
Şi-n fiecare zi o să mă-mbăt.

Deschid bordel şi cârciumă, Dorele.
Fă-mi rost neapărat de-un eunuc
Şi dau servici duşmanilor, să spele
Podelele pe unde-am să mă duc.

Deşi, cu mult mai important ca toate,
E şcoala suferinţei s-o absolv
Şi să m-ajuţi c-un pic de libertate,
Să mă arunc în mare, într-un golf.

Eu nici nu vreau vapoare de elită,
Nici bărci, pentru amanţi rătăcitori,
Dar din pădurea lumii, adormită,
O Arcă a lui Noe să-mi coborî,
Mai am la mine-n piept destul jăratic,
Să pot în apa rece să mă scald
Şi-n lacrimile mediului acvatic,
De tot ce am iubit să-mi fie cald.

Cum nu se joacă marea de-a baltoaca,
Nici eu de-a viaţa nu pot să mă joc,
Găseşte-mi tu un golf, Dorel Onaca.
Doresc de pe pământ s-o iau din loc.

Faciliteaza-mi evadarea, frate,
Să pot definitiv pe mări să fug,
Să-mi facă peştii răpitori dreptate,
Dac-am trăit şi-am ars aici pe rug.

Tu înţelegi ce silă mi-e de cele
Ce mi-au distrus viaţa pe uscat?
Între pământ şi mare, la zăbrele.
Altar marin, de vină şi pacat.

Tu ai în lume camarazi şi rude,
Ca să îmbini şi nu ca să dezbini,
Dar, dacă Dumnezeu te mai aude,
Durerea mea arunc-o la rechini.

Şi, după nu ştiu câtă rătăcire,
Spre-a nu mă-ntoarce pe uscat în van,
Tu să trimiţi la marea mea iubire,
Scheletul meu să-şi facă talisman.

Acum e, însă, vremea de plecare,
Dorele, dă scafandrilor un svunc.
Să-şă vada fix de treburi, fiecare,
În golf, pe restul vieţii, să m-arunc.

Nu mă salva că vreau să plec departe.
lubirea mea trădată s-o rezolv,
Şi dă-mi fatalul sprijin pentru moarte,
Ofera-mi o epavă şi un golf.

[grutzz]

haideti fratilor,poezi pe forum mai lipsea;))

[rodi]

Poezile sunt hrana spiritului si bucuria sufletului

[D-FENS]

Alea puse de....prostusatului sunt de coma,am ras cu pofta.

[JREwing]

Lasă că nu e chiar așa rău. Ne mai aducem aminte de lucruri frumoase și mai „glumăm”, că românul s-a născut poet.

„Iubita mea, cu ochii ca cafeaua,
Cu buze dulci, ca carameaua,
Că când de tin-m-apucă dorul,
Sunt ca Călin-Rătăcitorul.”


Frunză verde de urzici,
Dacă-i ordin de partid,
Stai cu spatele la zid
Și pui fundul pe arici.

[D-FENS]

JR...n-am cuvinte...
Unde le gasiti?

[prostusatului]

Dragostile

Esti frumoasa ca o stele,
Tu mi'ai rupt inima'n doi
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi!



Un alt fel de Luceafar

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Pe la newsgroupuri romanesti
Poate o draga fata.


Iara de trista ce era
Caci nu avea pereche
Un kil de tuica-si cumpara
Pe zi ca sa se-mbete.


Si imbatindu-se vedea
Cum St. Basil apare
Cu calul sau alb ca de nea
Cu ochelari de soare


Il vede azi, il vede mini
Astfel dorinta-i gata
El iar postat de saptamini
II cade draga fata.


"Cobori in jos Basil cel Sfint
Plutind usor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da-mi place s-animalul."


Basil atuncea a pornit
La seful lui cel mare
Ca sa-i aprobe in sfirsit
Elenei o chemare.


Dar nu avu prea mult succes
Ca seful lui urla
"La proasta aia de pe Net
Chemare nu se da.


Si pentru cine vrei sa mori ?
Ia uita-te de-aproape
Ori nu ti-am spus de-atitea ori
Sa nu te legi de moarte?"

....................................

In locul lui menit din Rai
St. Basil se intoarse
Dar, dupa ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.

........................................

In vremea asta pe pamint
Facuse oua closca
Iara dintr-unul a iesit
Studentul Ioan Rosca


Si era mic si zgribulit
Cu inclinari spre moarte
Inca din oul lui clocit
Dorea o alta soarte.


Cind gitul lui se-ntinse-ncet
Un bob de griu sa-mbuce
Elena aparu discret
Si isi facu o cruce.


Si-i zise-ncet
"Inca de mic te potrivesti cu mine
Eu am o inima-de-ascet
Iar jalea e la tine


Si-atunci propun, deloc formal,
Sa ma unesc cu tine
Cordonul tau ombilical
Te va lega de mine.


Iara Basil vedea de sus
Uimire-n a lui fata
Cind ea un brat pe git i-a pus
Si lui i-a fost brusc greata.


Si au ramas asa mult timp
Dar gata-i bucuria
Ca Ioan Rosca e trimis
Din nou in Romania.


Atunci Elena urca-n sus
Privirea ei cea timpa
Caci bautura si-a facut
Lucrarea ei adinca.


Pe St. Basil il vede iar
Pe calul lui cel mare
Care-i stirneste imediat
Siroaie de sudoare.


Si-l cheama-adinc, nesatios
Soptindu-i vorbe sfinte
Dar el e inca somnoros
Si nu mai ia aminte.


Si-ntr-un tirziu raspunde scurt
Rinjind ca animalul
"Ce-ti pasa tie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?"

[D-FENS]

Cite stele sint pe cer
Pin' la ziua toate pier.
Numai pe uzina noastra
Arde una, ca o proasta.

[prostusatului]

I speak engleza
--------------------------------------------------------------------------------
I love you domnisoara
Si sunt very mahnit
Caci when i speak engleza
You razi necontenit.

I know esti englezoaica
But it isn't important
Amorul meu for tine
Is very palpitant.

I can't to sleep azi-noapte
Si-am stat sa learn ceva
From cartea de engleza
Sa-ti tell iubirea mea

Ah, ar fi atat de bine
But you see nu-i chiar asa
Caci eu speak what i can spune,
Dar mai zi si tu ceva.

Te-ai gasit sa ma-ntelegi!
Vad ca dear te iubesc
Understand i love you draga
Cum naiba sa-ti mai vorbesc?

You are totul pentru mine
And i want sa ne iubim
Dar it's difficult vezi bine
Caci we nu ne potrivim.

Nu e clar sa-ncep mai bine
Uite Shakespeare, Juliette
Eu Romeo love pe tine
Vrei ceva si mai concret!

Concret i can't know mai bine
And i speak ca un nauc
Si i'm sorry langa tine
Intru in the balamuc!!!

[D-FENS]

..Pe langa plopii fara sot
adesea am trecut
Puteam sa trec si printre ei
dar uite ca n-am vrut .

[rodi]

iubiti poezia, si va va iubi si ea pe Dvs

[ionel89]

O masina inteleapta si glumeata
Ieri eram eu pus pe ginduri...
Cum sa scriu macar trei rinduri,
Caci masina mea frineaza,
Şi poemul se blocheaza
Lucrul sa inceput atunci
Cind am dat de patru nuci
Prima nuca era gîndul
Care se rotea ca vîntul
Şi poemul s-a început :
"Ieri pe gînduri eram pus”
Deodată o indee a trecut, ca prin nuele
Rău că nu am prins-o eu!
Şi am scris de un biet poet…
Poezia s-a numit “Of! soţiea a murit”
La poet a decedat soţiea
El o iubea mai mult decît toţi banii pe lume
El era sever şi furios
Dar nu murise lîngă ea glorios
După înmormîntare sosise el acasă
Cu o nouă idee generoasă
Şi ca vîntul zbuciumat el pe foaie a plasat
Poezie nouă nouă care s-a numit:
“Vai !soţiea a murit”
Deci cu plac v-am povestit
Staţi maşina s-a oprit

[rodi]

Unad in preferatele mele..

Ploaie urbana
de
Ion Minulescu
In orasul nostru romanesc
Ploua asa cum stim cu toti ca ploua —
Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza...
Pietonii pe trotuare se raresc,
O trasura cu un “Chrysler” in viteza,
Trec in sens invers
Si se ciocnesc...
Iar un popa cu sutana noua
Sta lipit de chioscul de ziare,
Ca un Crist de abanos intr-o vitrina
Plina
Cu tot felul de obiecte rare...
Ploua...
Si-n orasul nostru ploaia canta,
Canta ca un fonograf stricat...
De trei zile si trei nopti, neincetat,
Un tenor cu vocea falsa se framanta
Si pe strazi,
Si-n curte la palat...
Un tramvai se-ntoarce de la gara,
Si-n tramvaiul plin de pasageri
Toata lumea canta-n cor pe dinafara,
Ce-a cantat si ieri,
Si-alaltaieri...

poezia ma face sa ma simt plutitor