Galatiul De Altădată!

[ady62]

Amintiri frumoase

Ne vedem în centru - spuneam acum vreun deceniu. Pe vremea comunismului, dar şi câţiva ani după, mergeai "în centru" ca să vezi un film la cele trei cinematografe - "Central", "Popular", "Republica", să bei o bere sau o bragă, să mănânci o plăcintă cu brânză la plăcintăria peste care s‑a construit "Master", să inviţi o prietenă la cofetăria "Macul roşu"; mai rar... la Muzeul de Istorie, să bei o vodcă mică la Restaurantul Universităţii de pe Domnească 24. Îţi era frig, voiai să vezi marfă mai bună sau pur şi simplu să te plimbi cu scările rulante? Intrai la "Modern", actualul "Winmarkt". Gogoşi mai găseşti şi azi lângă Poşta Centrală şi tot aşa poţi să le mănânci pe o bancă în Parcul Eminescu, neschimbat de decenii. O prăjitură la "Dunărea", în cofetăria de la etaj, dădea puţină culoare, mai ales dacă stăteai pe terasă. Era un loc decent de întâlnire, închis de curând. Romarta, cea veche şi cea nouă, magazin lângă magazin, marfă bună şi puţin miros de naftalină. Fondul Plastic, cu galeria de tablouri la care intrai "moca" şi cu magazinul de la care puteai cumpăra un cadou mai sofisticat... Pasajul pietonal de la P‑uri era umblat şi până la revoluţie spre şi de la Dunăre, deşi treceau pe atunci şi maşini şi nu se dalase. Jos opreai la "Valurile Dunării" sau urcai pe nava "Libertatea" şi te străduiai să nu vezi paragina în care ajunsese cabina de comandă şi cum se îndoise catargul principal. Astăzi, nu mai există un singur centru. Aici te mai atrage supermarketul, librăriile, restaurantele. Centrul real al oraşului s‑a dispersat. Centrul umblă "cu banu´ pe el"! La bănci, pe Brăilei, e ceva agitaţie, dar nu sunt locuri de parcare, lipsesc restaurantele şi parcurile. La A‑uri sunt buticuri, baruri şi viaţă de noapte, dar atât! În Ţiglina, complex comercial premiat pe ţară în anii ´ 70 pentru arhitectura îndrăzneaţă, dai cu ochii de ruine, alături de magazine şi localuri mai mult sau mai puţin elegante... Galaţiul nu mai are un centru, aşa cum nu mai are un stil propriu. Arhitectura nu este subordonată unei idei generale, kitch‑ul tronează, cu străluciri de gablonz.
In Galati, in zona Spicu se gaseste o sculptura din 1966.realizata de Constantin Baraschi (n. 17 noiembrie 1902, Campulung - d. 22 martie 1966, Bucuresti), intitulata "Fata pe valuri", pe care galatenii, in "ignoranta noastra", au botezat-o si o cunosc sub numele de "Nespalata". O replica a acestei sculpturi este la Genova, in colectia Hohn. Pe fundul bazinului in care se scurge apa este desenata stema municipiului Galati, steagul Romaniei si drapelul UE.

[ady62]

Monumentul Eroului Necunoscut
Vedere spre Lacul Brates necirculat RPR
Lacul Brates, situat la marginea nord-estica a Galatiului, avea pe vremuri 7.428 de hectare. "Pe vremuri" inseamna anul 1932. Impreuna cu Lacul Covurlui, baltile, grindurile si smarcurile din zona de varsare a Prutului in Dunare, Bratesul forma, la marginea Galatiului, o mica delta, de 18.000 de hectare. Zona a intrat in legenda pe vremea tineretii lui Petru Rares, care, inainte de a deveni domnitor al Moldovei, se ocupa cu pescuitul la Brates, carele sale aprovizionand cu peste nu numai mangopetia Curtii Domnesti de la Suceava, ci si cetatile Tighina, Cetatea Alba si Chilia. Legendele locului spun ca Petru Rares s-a indragostit de o tataroaica, iar de aici a ramas insiruirea numelor localitatilor de la Brates spre nord, care se constituie intr-o declaratie de dragoste: Tulucesti, Tatarca, Frumusita... Dincolo de legende, Lacul Brates a dat bunastare locuitorilor din zona. In Vadul Ungurului, cartierul galatean situat in apropierea lacului, exista in urma cu o suta de ani o cherhana de prima stocare si sarare a pestelui si zeci de ghetarii adanci, unde era asigurata gheata necesara pentru transportarea pestelui in carutele cu coviltir, care plecau spre nord dupa apusul soarelui. Aceeasi bunastare era si in satele din zona, in care principala ocupatie erau pescuitul si negotul cu peste.
Santierul Ana Pauker
Bunastarea a durat pana in 1948. Atunci, pe malul Bratesului a fost infiintat santierul "Ana Pauker", al carui scop era desecarea zonei pentru ca zeci de mii de hectare din delta de la Galati sa fie transformate in suprafata arabila. Suprafata Lacului Brates a fost redusa la vreo 2.000 ha. Era perioada avantului muncitoresc cand, in vizita sa la Bucuresti, Hrusciov le recomanda comunistilor romani sa puna pamant si sa faca agricultura pana si pe acoperisurile plate ale blocurilor. Prin zona au mai ramas doar 300 de hectare de luciu de apa. In rest, agricultura. Lucrarile de distrugere au durat pana la sfarsitul anilor ’60. In primii ani s-au scos recolte foarte bune, dar o data cu trecerea anilor fertilitatea pamantului a scazut. Asa a fost inlocuita delta cu arabilul.
Pe cele 2.000 ha ramase din lac s-a facut piscicultura timp de trei decenii. Pe mal a fost construit un complex de agrement si a fost amenajata o plaja, bordata cu pietre, care in primii ani rivaliza cu cea din Eforie. Dupa 1990, totul s-a pierdut in tranzitie. Ferma piscicola de la Brates a fost falimentata o data cu societatea de pescuit Pescogal SA Galati.

[ady62]

Gradina Publica Galati - o splendoare

Unul dintre lucrurile frumoase pentru odihna si recreere. Este un punct de vedere excelent asupra Lacului Brates si a garii principale a Galatiului.
O imagine veche

[ady62]

In viata conteaza doar amintirile…banii se duc, tineretea fuge pe langa tine…ramane fericirea, iubirea…si raman amintirile…locurile pe care le-ai vazut, oamenii pe care i-ai cunoscut…asa ca poate nu e rau sa traiesti uneori si in trecut…sa iti aduci aminte de intamplarile bune si de chestiile fericite…
Banii folositi pe vremea lui Ceausescu ...

[ady62]

Prima statuie ridicata in Romania in cinstea lui Mihai Eminescu

La 16 octombrie 1911, cand a avut loc dezvelirea statuii, au fost prezente la Galati mari personalitati ale culturii romane, care au semnat un document zidit in soclul statuii.
Statuia a fost realizata de sculptorul Friederic Storck, iar meritul inaltarii ei apartine intregii urbe, pentru ca finantarea a fost asigurata printr-o colecta publica organizata la Galati de un comitet condus de publicistul Corneliu Botez. Autorul lucrarii, sculptorul Frederik Storck, mai are in Galati doua lucrari, statuile "Agricultura si "Industria, amandoua in Palatul Administrativ, unde este actualul sediul al Prefecturii Galati. Maria Agache.
Mana muzei
Mana muzei de pe statuia lui Eminescu a disparut a opta oara in ultimii 12 ani.
Statuia care il intruchipeaza pe Eminescu are cioplita, lipita de ea, o muza care tine in mana o faclie. Aceasta muza, sau mai exact mana care tine faclia, pare a fi devenit obsesia vreunui huligan "colectionar ", care si-a facut un obicei din a mutila periodic statuia.S-au realizat cinci copii ale mainii muzei, ca rezerva in caz ca statuia va mai fi distrusa de huligani sau de intemperii.Statuia este lucrata in marmura si la temperaturi sub 0 grade nu poate fi corect restaurata. Mana muzei nu a rezistat niciodata mai mult de o luna-doua dupa restaurari, apoi iar a fost furata. O singura data mana furata a fost gasita abandonata. In rest a fost nevoie de copii. Pentru a evita insa vandalizarea monumentului, artistii galateni propun confectionarea unei copii care sa fie amplasata in parc. Este o statuie unica in tara care, fiind confectionata din marmura, oricum va fi in timp deteriorata de intemperii.
Parcul Eminescu

Este un parculet in centrul orasului,bun pentru relaxare. Puteti admira cateodata perechi de tineri casatoriti facand poze la aceasta minunata statuie, deoarece in acest parc este situat si Oficiul de Stare Civila.

[ady62]

O altă imagine din parc.

[ady62]

Va mai amintiti ziarul acesta ?

VIATA NOUA
Anunţul expoziţiei de la Casa de cultură "Steau Dunării" din Galaţi
din data de 2 martie 1985

[Io_mi_s]

A Armatei?

[ady62]

Orasul de la Dunare

Dunarea de ieri si de azi

[lupulucian]

Tari de tot pozele, nea Ady. De unde le scoti ?

[ady62]

Pasiunea pentru istorie şi semnul meu zodiacal(rac) m-au fascinat dintotdeauna, cautand tot ceea ce este interesant pe internet.

[ady62]

Vă mai aduceţi aminte, de telefoanele cu fise, de interurbanele cu unu şi trei lei?!

[ady62]

Nici o masa fara peste!

Sloganul comunist e exagerat, dar pestele e o mina de aur pentru sanatatea ta. Pana la sfarsitul anilor '90, in Romania existau cinci fabrici mari de conserve si preparate din peste, la Tulcea, Constanta, Braila, Galati si Bucuresti.

[ady62]

Bautura copilariei mele-Braga

Licoarea care i-a răcorit pe români de-a lungul secolelor, pentru un preţ de nimic, a devenit o specialitate tot mai rară şi mai scumpă. Au existat vremuri în care braga se cumpăra de pe toate drumurile, de parcă ar fi izvorât din pământ.
Eficient antidot contra caniculei, licoarea era un produs perisabil, care trebuie tinut obligatoriu la gheata pentru ca nu rezista mai mult de 48 de ore. De aceea se pastra in butoaie din lemn, umplute cu gheata, care aveau inauntru bidoane din aluminiu cu canea.
Au băut-o turcii, a băut-o şi Caragiale, şi toţi cei cărora le-a fost dat să audă în zilele caniculare „Braaagă reeece aveeem!“. Pe atunci, dacă găseai ceva la preţ de chilipir, ziceai că a fost „ieftin ca braga“. Prin anii ’70 şi ’80, la cofetăria „Trandafirul“ din Galaţi se vindeau şi 200 de litri de bragă pe zi, din mai până în octombrie.
Acum, Galaţiul a rămas singurul oraş în care se mai vinde această băutură, în virtutea nu atât a unei tradiţii păstrate cu limbă de moarte, cât a oamenilor care se întorc în trecut - unde totul este de trei ori mai frumos decât prezentul - de îndată ce duc paharul la gură.
Erau vremurile în care bragageriile cu plăcinte şi covrigi se insinuau încet, dar statornic, în conştiinţa oamenilor, din rândul cărora mai poţi şi acum să auzi suspine nostalgice.

[ady62]

Sala Sporturilor

Candva acest edificiu de cultura si sport era o emblema a orasului. Acum a ajuns o ruina de care nu ii pasa nimanui. Sala Sporturilor a fost închisă în urmă cu noua ani pentru o scurtă perioadă necesară refacerii structurii, însă nici acum lucrările nu au început. Pe 21 august 1973, Sala Sporturilor era dată în folosinţă. Alături de alte obiective sportive, precum bazinul olimpic de înot, stadionul şi popicăria, Sala Sporturilor "închidea inelul" Complexului Sportiv Dunărea. Sala Sporturilor a fost închisă în anul 2000, din cauza pericolului pe care îl prezenta pentru siguranţa celor din interior. Potrivit proiectului realizat ulterior de specialişti, clădirea impozantă a avut probleme mari, din cauza tasării. Cel mai mare pericol: doi stâlpi de susţinere, tasaţi neuniform, care dacă ar ceda ar provoca prăbuşirea uriaşului plafon de beton.
De atunci şi până acum, însă, obiectivul a rămas la fel; nu a început nicio lucrare, bălăriile au crescut frumos, transformându‑se în copăcei, ruinele au devenit WC public, sau după caz, loc de dormit pentru boschetari. Nici celelalte obiective nu au avut o soartă prea bună: popicăria nu mai funcţionează de prin 2000, iar bazinul de înot a fost şi el închis, pentru că instalaţiile de canalizare, foarte vechi, făceau să se piardă apă în pământ, lucru care sporea riscul tasării malului.
Cât priveşte bătrâna popicărie (de pe lângă Sala Sporturilor), transformată în ultimii ani de viaţă în sală de antrenament judo, aceasta a fost, în ultimul an şi jumătate, modernizată.